ce cred bucureștenii?

Conforum cercetării sociologice „Cartografierea socială a Bucureştiului“ realizată de Alfred Bulai:

credem în Biserică dar cu preoții avem rezerve

deşi încrederea în Biserică se află pe primele locuri în toate sondajele naţionale, încrederea în preoţi este împărtăşită doar de 43% dintre bucureşteni

intuiționismul bate educația. la ce folos?

Cea mai mare şi grăitoare surpriză vine însă de la opţiunea între „Dumnezeu l-a creat pe om“ şi „omul se trage din maimuţă“: un procent de două treimi din populaţia Bucureştiului este declarat creaţionistă!

Kapitalism, invidia noastră secretă (o altfel de capră a vecinului)

concetăţenii noştri declară şi că, pe perioada crizei … veniturile oamenilor de afaceri ar trebui limitate (37%).

religiozitatea românească poate alimenta totalitarismul? o da, mai ales în vreme de criză cu spijinul conștient sau nu al televiziunilor

oamenii par să vadă în creştinism nu atît iubirea de aproapele, cît speranţa (sau frica, după caz…) de pedepsire a păcătoşilor cu armele divinului – şi în măsura în care nu prea mai au încredere în armele societăţii. Dincolo de religie, recursul la religios pare să aibă astfel loc pe un fond de nemulţumire şi nesiguranţă şi să alunece fie spre misticism, fie spre un soi de autoritarism vindicativ. O combinaţie din care oricînd se poate naşte un soi nu tocmai nou de totalitarism

(spicuiri din dilema)

Reclame

Autobusul creștin

crucifix autubus ratuc

Autobusul ateu” este o campanie inițiată în 2008 în Marea Britanie de Ariane Sherine prin care se afișează diverse mesaje pe autobusele din trasportul public precum „Probabil Dumnezeu nu există. Acum încetează să te mai îngrijorezi și bucură-te de viață”.

Fără să existe o campanie premeditată similară în România, autobusele noastre au tot felul de crucifixe, icoane și alte reprezentări religioase, cum sunt cele din a doua imagine de mai sus (un autobus din Cluj-Napoca).

Mă întreb cât va mai dura până când umaniștii atei din România vor realiza ce mare discriminare se face împotriva persoanelor religioase care nu au cultul icoanelor sau a ateilor atunci când călătoresc în transportul public și sunt obligați să privească aceste simboluri (așezarea lor pe parbriz este evident premeditată de șoferii ultra-religioși pentru maximizarea impactului vizual). Deja îmi imaginez răspunsul Patriarhiei la viitoare campanie de scoatere a icoanelor din mașinile transportului public: „Nici un troleu fără Dumnezeu” 🙂

PS: Noi avem și bicicleta creștină:

„Atheist Bus” Photo by stuartpilbrow on flickr.

Pro și contra finanțării bisericilor de către stat

Contra, în prințip.

„Avem o biserica majoritara in criza de legitimitate si confruntata cu perspectiva laicizarii accelerate a societatii. Aceasta biserica alege (trist, dar previzibil) solutia perdanta pe termen lung de a apela la relatia ei privilegiata cu statul pentru a-si mentine dominatia. Avem un stat care raspunde foarte greu controlului social si, mai ales, avem o societate care se considera intr-o proportie covirsitoare ortodoxa, dar nu e foarte sigura de asta.”
think.hotnews.ro

Aș dori ca banii pe care statul îi dă cultelor să mi-i lase mai degrabă în buzunar, ca eu să decid să-i dau (sau nu).

Avantajele decuplării acestui flux de bani stat-culte așa cum le văd eu:

  • Încurajează libertatea individuală în administrarea banilor. Când omul decide personal un lucru, va fi și personal interesat în rezultatele deciziei sale (aici s-ar vedea și care este procentul aderenților cu adevărat practicanți).
  • Descurajează lăsatul pe tânjală a credinciosului: „apoi dacă le dă statul la ce să le mai dau și eu?”
  • Va elimina criticile din partea suținătorilor separării bisericii de stat. Ba mai mult cred că va atrage aprecierea acestora, văzând cum bisericile știu să-și administreze resursele.
  • Bisericile nu se vor simți jenate să critice statul atunci când acesta e de criticat. „Nimic mai scump decât ceea ce primești pe gratis” zice o vorbă. Darul obligă, iar în acest caz cred că un efect implicit și inconștient va fi coborârea vocii bisericii când ar trebui să și-l ridice profetic.

Ce avantaje mai vedeți?

Growing with fundamentalism

Does anyone remember the news from december 2007 when an american young man killed two workers at a Youth with a Missing training center in Arvada, Colorado, and two persons attending the New Life Church in Springs, Colorado? It was Matthew J. Murray, 24-year-old.

I got today to an extensive report and analysis by Max Blumenthal in The Nation on the background and causes of the shootings.

Read it here: The Nightmare of Christianity (september 2009).

I’ll give you just one quote:

Murray’s real targets were his rigid parents, their draconian childrearing gurus [Bill Gothard] and the prying pastor who raided his room–the architects of his „Christian nightmare.”

A very sad story. While the devil may have his share in this, people (Christians especially) should be brave (and truly godly) enough to admit their (substantial) contribution.

Evanghelicii şi balonul imobilar american

Traducere din articolul NYTimes Blogs Houses of God: Did Evangelicals Curb the Housing Bubble?

Un nou studiu efectuat de Christopher W. Crowe, economist al Fondului Monetar Internaţional, a constatat că în cursul ultimelor două creşteri puternice ale locuinţelor (housing booms) din Statele Unite regiunile cu un grad ridicat de prezenţă al evanghelicilor au cunoscut creşteri mai mici ale preţurilor şi volatilitate mai redusă decât în regiuni similare, cu mai puţini rezidenţi Evanghelici.

Motivul pentru a lua în considerare acest aspect este mai mult decât un simplu capriciu de statistică: creştinismul conservator învaţă că Dumnezeu deţine toate posesiunile lumeşti, spune domnul Crowe. În practică, acest lucru înseamnă că lăcomia nestăvilită şi frenezia speculativă sunt considerate ca nedorite în comunitatea evanghelică.

EuroLeadeship 2008

Anul trecut prietenul meu Daniel Lar îmi spunea despre o conferinţă ce are loc anual în Ungaria, EuroLeadership, la care participase şi el, şi la care se ajunge pe bază de recomandare. Ştiind despre pasiunea mea pentru apologetică (apărarea credinţei), m-a întrebat dacă nu aş fi interesat să particip la reţeaua cu această temă. De fapt EuroLeadership nu este o conferinţă, ci un Forum, iar participanţii -lideri evanghelici din Europa- se înscriu la reţeaua de care sunt interesaţi: pastorală, arte, ştiinţă, consiliere, apologetică, lideri de organizaţii, etc.

Aşa am ajuns anul trecut în frumosul oraş Eger. Dar nu despre experienţa din 2007 doresc sa scriu, e prea târziu acuma, ci despre cea de anul acesta, care tocmai s-a încheiat (24-29 Mai).

Călătoria

Anul trecut am avut şansa să merg (şi să vin) aproape pe gratis, am plătit doar trenul Cluj-Oradea, iar de acolo şi înapoi costul a fost trecut în plata Domnului, prin providenţă divină şi bunăvoinţa pastorului Gili Indrie de la biserica Vox Domini din Timişoara, cât şi a unui domn din Cluj, care ne-au şoferit cu bine pân’ la Eger şi-napoi la Oradea, apoi Cluj. Anul acesta n-am reuşit să comunicăm aşa bine cu românii participanţi (mai mult de 25, cred), şi eu împreună cu alţi doi tineri am mers cu autocarul şi trenurile, deşi au fost locuri libere în unele maşini, după cum aveam să aflu. Nu-i bai, a fost mai aventuros aşa, cu oprirea microbusului în Puspokladany şi de acolo cu 4 trenuri până la Eger (pentru una din schimbări am avut la dispoziţie doar 4 minute).

Eger

Oraşul a fost ales din mai multe motive, cel mai important cred că a fost locaţia, fiind accesibil dpdv al distanţei pentru cele mai multe ţări participante. Ca şi multe alte aşezări maghiare (inclusiv din România), am fost impresionat (dar nu ca şi în Olanda) de ordinea şi curăţenia caracteristică acestui neam. Parcuri mari, case aerisite şi neopulente, fără obsesia termopanelor, străduţe largi cu copaci pe lături, alei pavate cu piatră, un râuleţ în care am văzut peşti (fără ochelari), băi termale, o catedrală uriaşă, cel mai nordic minaret turcesc, toate acestea completează imaginea unui orăşel numai bine de vizitat într-un weekend, după cum spunea prietenul meu Milu.

Hotelul

Hotel Eger&Park este de fapt un bi-hotel, sau cum s-o fi numit, o alăturare de două hoteluri, unul de III şi unul de IV stele, aşezat unde altundeva, decât lângă un … parc. Despre mâncare voi spune doar că am venit acasă mai greu cu 1.5 kg, cu greu abţinându-mă să nu gust şi din compotul asta, şi din prăjitura asta tradiţională, şi din restul bunătăţilor care se (auto)servesc în stilul numit suedez. Sala Congresului şi celelalte B, C, D, E, …, O camere au fost tocmai deajuns întâlnirilor reţelelor şi workshopurilor la alegere.

Vorbitorii şi sesiunile

Sesiunile din fiecare zi au fost inteligent împărţite în patru: (1) plenare, unde participă toată lumea, (2) specifice reţelei, unde participă doar cei care s-au înscris la reţeaua respectivă, (3) seminarii la alegere, alese din timp înainte de a ajunge la Eger şi (4) seminarii opţionale la care participarea era, desigur, opţională. La sesiunile plenare de dimineaţă l-am avut pe Lindsay Brown care a expus în cele 4 zile Scrisoarea lui Pavel către Coloseni. Reţeaua de ştiinţă a avut onoarea să-i aibă printre vorbitori şi pe Dr. Henry Schaefer (nominalizat de 5-6 ori pentru premiul Nobel), cercetător al moleculelor interstelare. Lecturile lui au fost despre (1) Complexitate, Haos şi Dumnezeu, (2) Mecanica cunatică şi postmodernismul, (3) Climbing Mountain Improbable (o carte a ateului militant Richard C. Dawkins, lider al mişcării Noul Ateism).

Am mai avut parte şi de o seară de cultură -pian, teatru + jazz, chitară-, de proiecţia dezbaterii Dawkins – Lennox pe tema cărţii The God Delusion (apărută şi în româneşte la Humanitas cu titlul Himera credinţei în Dumnezeu); dr. Ted Turnau a vorbit despre importanţa unei abordări apologetice a culturii pop pentru că oamenii în aceasta se scufundă, şi nu atât de mult în argumentele reci ale apologeticii clasice iar Dr. Michael Egnor a abordat problema minte-creier din punctul de vedere al unui neurochirurg. Matematicianul de la Oxford John Lennox ne-a arătat că se pricepe nu doar la logică şi argumentare, ci şi la predicare, şi încă una cum nu des auzim. Au mai fost mulţi vorbitori de marcă, şi să-i menţionez pe toţi nu mi-ar ajunge seara. Unul din cei mai importanţi vorbitori de anul acesta ar fi trebuit să fie Os Guiness, care nu a reuşit să ajungă din cauza unei crize de sănătate în familie.

Un cuvânt special trebuie spus despre vorbitorii de la reţeaua de ştiinţă, la care cu entuziasm şi anul acesta: am apreciat deschiderea liderului reţelei, Dr. Richard Carhart, de a invita ca vorbitori persoane care acoperă toate cele trei (ba chiar patru) mari abordări ale creaţiei: evoluţie teistică, proiect inteligent, creaţie progresivă şi creaţie recentă. Nu se poate spune că n-au fost tensiuni, dar în mare am reuşit să ne înţelegem destul de elegant (cu o singură excepţie) ca fraţi in Hristos.

Cel mai înălţător moment a fost poate seara în care s-a cântat un cunoscut imn creştin, O Doamne Mare, câte o strofă în fiecare limbă a participanţilor.

Cărţile

Una din atracţiile acestui Forum sunt cele cateva sute de titluri de cărţi, care se vând cu un discount de 70%. Nu e de mirare ca unul din prietenii mei a cumpărat 30, iar altul 24. De la teologie la istorie, filosofie, ştiinţă, apologetică, analiză culturală, biorafii până la software pentru studiu biblic, toate işi aşteptau viitori cititori. Virtutea de care am avut nevoie cel mai mult în această situaţie a fost înfrânarea.

Epilog

Excelenţă pe de-a-ntregul. Aşa am scris pe formularul de evaluare al Forumului. Organizare, vorbitori, cărţi, cazare, mâncare, cam tot. Daca doriţi să aflaţi mai multe informatii despre acest forum accesaţi euroleadership.org şi pentru lecturile înregistrate din fiecare an (cele din 2008 nu cred că sunt disponibile încă, e multă muncă de editare) accesaţi euroleadershipresources.org. Lectură şi audiţie plăcută.