Dear evolutionists friends, it’s not my fault I am religious.

Do not blame me for being religious. Blame evolution for wiring in my brain such a stupid and irrational thing as religious longings and thoughts. I am a helpless victim of the forces of evolution, I am wired to be like this and I cannot escape my own genes. My selfish genes that still have a grip on my reasoning power.

Noi nu gândim ceea ce dorim să gândim ci suntem pe de-a-ntregul determinați de stările anterioare. Suntem robi condiționărilor materiei, mișcării atomilor. Noi nu putem să ne opunem ca atomii creierului nostru să se miște altfel decât să mișcă. Liberul arbitru este o metaforă, nimic din ce există absurd în acest univers nu este liber ci determinat de forțele fizice, chimice și alte forțe descrise de știință. Omul este un roboțel interesant, dar roboțel. Conștiința este un epifenomen interesant dar în final cu totul naturalist și determinat de strucutra noastră chimică și de interacțiunile dintre atomii și particulele componente. Toate visele, dorurile, iubirile și urile noastre nu sunt decât niște reacții, percepții ale creierului, bazate pe tot felul de substanțe care se secretă și care dau aceste iluzii atât de reale. Nimic nu e veșnic, aici se termină totul, suntem o sumă de atomi care se va dezintegra de unde s-a adunat. Așa cum sublim spunea Lawrence Krauss, „stelele au murit ca noi să putem trăi”, iar noi la rândul nostru vom intra în neființă, care este de fapt doar o rearanjare evolutivă a materiei care vremelnic s-a adunat să formeze o entitate numită Vasile Tomoiagă. Să mâncăm și să bem căci mâine atomii noștrii vor trece mai departe în alte stări și posibil în alte entități „vii” în grandiosul marș al evoluției.