Mergi pînă la farmacia din colţ şi pe un pervaz vezi trei doze de Burn. Treci pe lîngă, nepăsător că doar nu e gunoiul tău?
Stai pe bancă aşteptînd autobusul şi lîngă tine trei tineri scuipă seminţe iar unul scuipă şi flegma. Te vei urca în autobus fără să le spui, frumos şi calm, că e neplăcut ceea ce fac?
Mergi la un birou al statului pentru a depune nişte acte şi eşti umilit prin dute-vino-ul la diferite ghişee şi locuri de copiere a actelor pînă se întregeşte dosarul. Vei înghiţi în sec, eventual înjurînd în gînd, fără să depui o sesizare, o sugestie, o reclamaţie (scrisă cu calm) la şeful acelor servicii publice?
O Românie mai bună nu va pica din cer (Iartă-mi Doamne necredinţa)! Şi nici de la Cotroceni, nici de la Palatul Parlamentului, nici de pe Dealul Patriarhiei. Degeaba ai pretenţii dacă nu eşti responsabil pentru ridicarea standardului atît cît ţine de tine. O pungă ridicată, un mulţumesc, un zîmbet, un ajutor altruist. Prin lucruri mici începe să se schimbe mentalul, aşteptările, pretenţiile.