Homo Videns

„Homo Videns [este] un fel de involuţie a lui homo sapiens, un recul al alfabetizării care îţi dezvoltă capacităţile cognitive, înspre un om aplatizat, avid de a se informa la un nivel superficial, vizual, care se hrăneşte cu televiziune şi care ajunge să-şi trăiască viaţa prin intermediul realităţii din cutia-magică.”

ziuadecj.ro

Reclame

șubrezirea viziunii despre om

„Fără Atena (i.e., curajul interogaţiei critice), în absenţa Romei (i.e., exigenţa dreptului) şi, mai ales, lipsiţi de Ierusalim (i.e., nostalgia paradisului), viziunea noastră despre om s-ar şubrezi iremediabil.”

Mihail Neamțu, Creştinismul în spaţiul public. O perspectivă a dreptei româneşti (Conferinţă la Institutul de Studii Populare, marţi, 13 aprilie 2010)

Al cui e Ardealul? de András Visky – trei citate

Nu îmi amintesc cum am dat de cartea Al cui e Ardealul? a lui András Visky, dar ştiu ca am descărcat-o şi într-o pauză de internet (de fapt mai multe) am citit-o.

Vă las mai jos trei citate care mi s-au înfipt la vremea lecturii în minte.

Fără îndoială că, în concepţia lui Gombrowicz, creştinismul anacronic de azi este cel care a generat şi a adîncit criza generală în care trăim, creştinismul care întîrzie necontenit de la toate evenimentele, cel care se amăgeşte că, situîndu-se pe poziţia observatorului exterior, oferă explicaţii valabile despre starea întregii lumi, chiar dacă nu participă la evenimente decît ulterior, vrînd să accentueze supravieţuirea. Este lacheul unor paradigme ale puterii într-o lume de lachei. Se cramponează cu disperare să rămînă la suprafaţă, cu toate că a dispărut deja demult ca factor determinant de pe scena lumii şi continuă să participe din plin la maşinaţiile din sfera puterii.

În excelenta sa lucrare despre acest subiect, (Theology; Nationalism and the First World War: Christian Etics and the Constraints of Politics), Mark D. Chapman ne atrage atenţia asupra faptului că „refugiul într-un anume fel de puritate confesională nu pare a fi mai mult decît o încercare plină de patos de a ne refugia din faţa condiţionării istorice şi a caracterului trecător al omului ca expresie a speranţei umane de a fi aidoma îngerilor.” Apoi adaugă citînd cuvintele lui pe Janet Martin Soskice: „Dacă Dumnezeu nu a desconsiderat starea umană şi nici nu a fost disperat din cauza ei, de ce ar trebui să o facem noi?”

Biserica pare să fi uitat că, de îndată ce i-a promis cheile împărăţiei cerului, Petru s-a şi apucat să-l cenzureze pe Cristos.”

Cartea se poate descărca de pe saitul LiterNet.

Vechiul vs. Noul Calvinism în concepţia lui Marc Driscoll

în doar 4 puncte 😀

  1. Vechiul Calvinism a fost fundamentalist sau liberal şi seaprat sau sicretizat cu cultura. Noul Calvinism este misional şi caută să creeze sau să răscumpere cultura.
  2. Vechiul Calvinism a fugit din oraşe. Noul Calvinism inundă oraşele.
  3. Vechiul Calvinism a fost cesaţionalist şi se temea de prezenţa şi puterea Duhului Sfânt. Noul Calvinism este continualist şi bucuros în prezenţa şi puterea Duhului Sfânt.
  4. Vechiul Calvinism a fost temător şi suspicios faţă de alţi creştini şi a ars podurile. Noul Calvinism îi iubeşte pe toţi creştinii şi construieşte poduri între ei.

traducere după blog.punctul.com