Contra, în prințip.

„Avem o biserica majoritara in criza de legitimitate si confruntata cu perspectiva laicizarii accelerate a societatii. Aceasta biserica alege (trist, dar previzibil) solutia perdanta pe termen lung de a apela la relatia ei privilegiata cu statul pentru a-si mentine dominatia. Avem un stat care raspunde foarte greu controlului social si, mai ales, avem o societate care se considera intr-o proportie covirsitoare ortodoxa, dar nu e foarte sigura de asta.”
think.hotnews.ro

Aș dori ca banii pe care statul îi dă cultelor să mi-i lase mai degrabă în buzunar, ca eu să decid să-i dau (sau nu).

Avantajele decuplării acestui flux de bani stat-culte așa cum le văd eu:

• Încurajează libertatea individuală în administrarea banilor. Când omul decide personal un lucru, va fi și personal interesat în rezultatele deciziei sale (aici s-ar vedea și care este procentul aderenților cu adevărat practicanți).
• Descurajează lăsatul pe tânjală a credinciosului: „apoi dacă le dă statul la ce să le mai dau și eu?”
• Va elimina criticile din partea suținătorilor separării bisericii de stat. Ba mai mult cred că va atrage aprecierea acestora, văzând cum bisericile știu să-și administreze resursele.
• Bisericile nu se vor simți jenate să critice statul atunci când acesta e de criticat. „Nimic mai scump decât ceea ce primești pe gratis” zice o vorbă. Darul obligă, iar în acest caz cred că un efect implicit și inconștient va fi coborârea vocii bisericii când ar trebui să și-l ridice profetic.

Ce avantaje mai vedeți?