nu conta pe pensia de la stat

Rata de înlocuire a populaţiei este de 2,1 copii per femeie, în ţările dezvoltate. Nici măcar o singură naţiune europeană nu are o astfel de rată a fertilităţii, iar cele mai multe se situează sub 1,6… Populaţia activă se va reduce cu 30% în doar 20 de ani, având un impact devastator asupra economiei. (link)

Portugese fishermanmotiv pentru care n-ar trebui să ne lăsăm bătrânețea în grija statului. Am plătit pentru nevastă-mea timp de un la casa de pensii câte 200 ron pe lună. După care m-am deșteptat. Păi dacă adun la ciorap câte 200 ron până la 65 de ani se fac 20.000 de euro. Fără dobândă. Sumă care asigură o pensie mult mai promițătoare decât va suporta populația de 15 milioane a României în 2040. Ocazie cu care ar trebui să ne întrebăm, cetățean de rând și politician, dacă sistemul actual al solidarității între generații mai este sustenabil în contextul declinului demografic.

Despre îmbătrânirea populației, provocările, nepăsarea, egoismul și pretențiile generației mele cu altă ocazie.

PS: 200 ron e doar puțintel mai mult decât cheltuielile unei familii cu alcoolul și tutunul. Putem zice ca și una din anti-reclamele Mindbomb: omule, îți bei viitorul.

PPS: având în vedere că vor fi din ce în ce mai puțini oameni activi, să nu ne mirăm dacă vârsta de pensionare va depăși cândva 65 de ani.

ce ne motivează?

Banii, până când nevoile ce pot fi acoperite de aceștia sunt satisfacute. După care ne motivează scopul, țelul.

Clipul de mai jos face referire și la software-ul liber: Linux, Apache etc. Ce îi motivează pe oamenii care au un job să-și consume timpul lor liber contribuind gratis la un proiect? Gândul că vor face lumea mai bună. Gândul că au pus umărul la ceva ce va rămâne. Acest gând cred că îl avem aproape fiecare. Din păcate pentru unii acoperirea nevoilor de bază necesită toată capacitatea lor de muncă, iar scopul rămâne un gând împosibil de actualizat, intrând în penumbră. Lucrul asta se poate vedea urmărind mesajele trimise la Bingo Metropolis unde sunt întrebați ce ar face dacă ar câștiga: prima dată oamenii și-ar plăti datoriile, apoi și-ar ajuta familia, ar da la biserică, ar face un orfelinat pentru sărmani, o casă de bătrâni etc. Nobile intenții…

Pontul meu pentru cei care doresc să depășească stadiul primar al motivației este să adopte gradual o atitudine detașată față de lucruri. Minimalism. Avem nevoie de foarte puține lucruri. Multe din obiceiurile noastre sunt nevoi inventate. În momentul în care societatea occidentală are nevoie de cohorta de experți dieticieni care să ne învețe cum să slăbim, aș opina că și o parte a nevoii de a mânca este inventată.

Zoso a ajuns și el recent (sau e doar momentul mărturisirii) depășirea motivației primare. Fascinația noastră pentru un scop și pentru oameni cu scop se poate vedea în felul în care au rămas unii în memoria umanității: Mama Teresa, Martin Luther King Jr, Iisus. Au avut un vis, un scop și au mers îndeajuns de departe încât a aflat toată lumea care este acela.

PS: Daniel Pink, cel care vorbește în clipul de mai sus și autor al cărții „Drive: The Surprising Truth About What Motivates Us” este unul din vorbitorii de la Summitul Global de Conducere, un eveniment organizat de o mare biserică evanghelică din SUA prin care aduc împreună vorbitori din lumea religioasă și a afacerilor pentru a vorbi pe tema conducerii. Înregistrările evenimentului sunt proiectate în condiții profesionale în diferite locații de pe glob. În Cluj-Napoca summitul va fi în clădirea unei biserici baptiste din Mănăștur (Ospătăriei 10). Mai multe informații pe willowcreek.ro. Din păcate Pink nu o sa vorbească și la GLS România, a fost unul din vorbitorii din SUA.

programatori, bugetați pentru vremea când salariul se va înjumătăți

Soarta programatorilor în România e nedreaptă, în sensul că sunt cam răsfățați. Cum să te miri că țara e condusă cum e când salariul lui Boc e mai mic decât salariul unui project manager în industria software?

Programatorii au două motive să fie foarte îngrijorați (cei cu salariile pe cartea de muncă, desigur):

1. Renunțarea, etică după părerea mea, în viitor la scutirea de impozit pe venit. Până la urmă tot se va renunța, cel mai probabil treptat. O astfel de facilitate fiscală nu poate dura la nesfârșit. Înlesnirea fiscală curentă este una în interesul guvernului: el investește în industria IT prin această exceptare de la plata cotei unice ceea ce duce la încasări consistente la bugetul de stat pentru că face România un „paradis” pentru outsourcing (firmele din țările cu salarii mari în IT externalizează producția software în România). Bugetul nu primește cota unică de la programatorii cu diplomă dar încasează consistent din impozitul pe profitul firmelor unde aceștia lucrează.

2. Trecerea la impozitarea progresivă, neetică după părerea mea. Oricum un salariat plătește un impozit proporțional cu salariul. Dacă are salariu mare deja plătește „progresiv”, doar procentul e unic, cuantumul variază. Așa că îmi imaginez cum programatorii se roagă în fiecare seară să nu câștige PSD.

Dacă se vor implementa cele două măsuri salariile noastre (și eu sunt programator) pot să scadă chiar mai mult de jumătate. Să numim aceast eveniment neplăcut spargerea bulei IT românești.

Concluzii: (1) nu vă luați credite mari în vremuri lunecoase și (2) bugetați (economisiți) pentru vremurile când salariile s-ar putea înjumătăți.

prin cota unică de impozitare cei cu venituri mai mari DEJA plătesc impozit mai mare

Cota unică de 16 procente reprezintă impozitul pe care statul îl ia pe venit (angajați) și pe profit (firme).

Cota unică nu înseamnă că fiecare angajat plătește același impozit la stat, ci doar procentul impozitării este același.

Un salariat cu 4000 ron brut plătește (16/100) * 4.000 = 640 ron impozit.

Un salariat cu 1500 ron brut plătește (16/100) * 1.500 = 240 ron impozit.

Cel cu salariul mai mare plătește deja impozit mai mare, proporțional cu salariul.

Pentru PSD nu este deajuns.

PSD si-a publicat programul economic. In acest program se cuprinde si impozitarea progresiva. Se propune impozitare progresiva, in patru trepte, de la 0% la 40%, astfel: pentru venituri pana la 1000 de lei – cota de impozit 0, intre 1000 si 2000 lei – cota de impozit 15%, intre 2000 si 4000 lei – cota de impozit 25%, peste 4000 lei – cota de impozit 40%.

Cota e unică dar cuantumul e variabil (aka progresiv)!

nu ne mai austerizăm

caricatură: gandul.info

„pastrarea intacta a pensiilor (inclusiv a celor la limita legii si bunului-simt) si salariilor de bugetari va fi contrabalansata de cresterea taxelor si impozitelor. Puterea de cumparare a pensionarilor va scadea. Mai mult: tot ce inseamna populatie activa va avea veniturile diminuate prin cresterea impozitelor.” (hotnews.ro)

Eu nu înțeleg de ce scăderea cu 15% a pensiilor era văzută ca o tragedie dar scăderea cu 25% a salariilor bugetarilor nu. Păi angajații bugetari sunt persoane active, au familii, cheltuieli, rate. 25% ar putea fi exact suma cu care își plătesc rata. Acest al doilea șoc sper să ne facă să înțelegem mai bine că viața pe datorie și ratele pentru orice (da, așa îi zice la o ofertă de credit, Creditul pentru Orice) nu sunt un stil de viață de dorit. Nerăbdarea și indisciplina sunt premizele culturii creditelor. Nu pot să aștep să iau cu banii jos, și nu reușesc să economisesc 50 de lei pe lună. Dacă știu însă că trebuie să-i dau înapoi lunar la bancă, pot. Mă refer aici la creditele în genul „cu buletinul” pentru un TV nou, sau o mașină de spălat etc. Probabil că unul din singurele credite aproape imposibil de evitat este cel pentru locuință. Nu poți să economisești pentru o casă plătind chirie. În rest, chibzuința, discinplină, răbdare. Lucruri pe care părinții noștri le știau și pe care noi trebuie să le reînvățăm. The hard way.

aproape on topic: interesant că voturile judecătorilor Curții Constituționale au fost consistente cu pozițiile celor care i-au propus

Bonus: deficitul curent al bugetului de pensii este cadoul pe care PSD și Tăriceanu (care a avut un moment de onestitate, totuși) l-au dat României în 2007. Iată aritmetica simplă a îndreptării spre dezastru.

„Cand ai 4,5 milioane de contribuabili la sistemul de pensii si 4,8 milioane de pensionari, iar angajatii contribuie cu 32% din salariile lor, prin regula de trei simpla rezulta ca pensionarii nu pot primi mai mult de 30% din salariul mediu. Ca atare, atunci cand Parlamentul a decis ca punctul de pensie sa fie de 45% din salariul mediu, a suspendat legile aritmeticii.” (Valentin Lazea, economist-sef al BNR, mai 2010, dreapta.net – vezi acolo și declarațiile de la vremea aceea, 2007, ale lui Traian Băsescu și Călin Tăriceanu dar mai ales demagogia iresponsabilă și mincinoasă a lui Varujan Vosganian).

Decizia Curții Constituționale o fi definitivă și irevocabilă, dar asta nu o face justă. Nu atâta timp cât modul în care pensiile au fost aduse la nivelurile actuale a fost bazat pe iluzii.

Și încă un gând: salariile a un milion trei sute de mii de bugetari vor scădea cu 25% ceea ce înseamă că și contribuțiile la bugetul de pensii ale acestora vor scădea cu același procent. De unde rezultă o și mai mare presiune pe veniturile persoanelor active pentru ca nivelul actual al pensiilor să fie menținut.

Rămâne să vedem însă o preocupare serioasă a guvernului pentru limitarea scurgerilor banilor spre directori, directorași și alte găuri negre.

14 salarii pe an?

Ca parte a măsurile de austeritate pe care le va lua Grecia era planificat și renunțarea la salariile 13 și 14. Undeva într-un comentariu am citit că cele două salarii nu erau date „din burtă” ci plata pe un an este împărțită în 14 și în fiecare lună angajatul primește o parte din 14, iar restul de 2 se primesc de două ori pe an. Excelentă idee din punct de vedere al planificării bugetului!

M-am gândit să încerc să o aplic și eu începând de anul următor. Adică să cheltui într-o lună doar 12/14 din salariu iar restul să-l depun într-un cont pe care să-l lichidez de două ori pe an. Perioade bune pentru lichidare sunt cele două luni de reduceri semnificative (de ex. la malluri) de la sfârșitul iernii respectiv al verii. Cheltuielile mari ale familiei ar putea fi programate din timp pentru aceste două luni.

Pentru planificarea bugetului recomand și saitul The Simple Dollar. Ca punct de pornire se poate începe cu 31 Days to Fix Your Finances. Good luck!

Pro și contra finanțării bisericilor de către stat

Contra, în prințip.

„Avem o biserica majoritara in criza de legitimitate si confruntata cu perspectiva laicizarii accelerate a societatii. Aceasta biserica alege (trist, dar previzibil) solutia perdanta pe termen lung de a apela la relatia ei privilegiata cu statul pentru a-si mentine dominatia. Avem un stat care raspunde foarte greu controlului social si, mai ales, avem o societate care se considera intr-o proportie covirsitoare ortodoxa, dar nu e foarte sigura de asta.”
think.hotnews.ro

Aș dori ca banii pe care statul îi dă cultelor să mi-i lase mai degrabă în buzunar, ca eu să decid să-i dau (sau nu).

Avantajele decuplării acestui flux de bani stat-culte așa cum le văd eu:

  • Încurajează libertatea individuală în administrarea banilor. Când omul decide personal un lucru, va fi și personal interesat în rezultatele deciziei sale (aici s-ar vedea și care este procentul aderenților cu adevărat practicanți).
  • Descurajează lăsatul pe tânjală a credinciosului: „apoi dacă le dă statul la ce să le mai dau și eu?”
  • Va elimina criticile din partea suținătorilor separării bisericii de stat. Ba mai mult cred că va atrage aprecierea acestora, văzând cum bisericile știu să-și administreze resursele.
  • Bisericile nu se vor simți jenate să critice statul atunci când acesta e de criticat. „Nimic mai scump decât ceea ce primești pe gratis” zice o vorbă. Darul obligă, iar în acest caz cred că un efect implicit și inconștient va fi coborârea vocii bisericii când ar trebui să și-l ridice profetic.

Ce avantaje mai vedeți?

Alocația pentru copii în funcție de veniturile părinților. Care venituri?

Mihai Șeitan, Ministrul Muncii, a declarat recent: „Nu toti copiii vor primi alocatii, ci doar de la un venit in jos. Cu cat aceste venituri vor fi mai mici, cu atat alocatiile vor fi mai mari”.

Emil Boc l-a aprobat: „Nu este firesc ca cei care au Mercedes in curte sa primeasca ajutor social. (…) Sunt de acord ca alocatiile pentru copii sa fie diferentiate in functie de venitul parintilor”.

Unele probleme care le-ar genera această diferențiere a alocației (sau chiar eliminare) în funcție de venituri au fost discutate deja. Nu am văzut însă o discuție despre felul veniturilor care se vor lua în calcul.

Domnul Boc a vorbit despre un Mercedes în curte. Se va face diferență între două familii cu aceleași venituri, dar una cu Mercedes și una fără? Dar între două familii cu aceleași venituri, una cu credit bancar în cuantum ce depășește, de pildă, o treime din venituri, iar alta liberă de credite? Dar între două familii, una cu Mercedes în curte, și cealaltă fără … curte?

Cu alte cuvinte, contează dacă familia respectivă are sau nu o locuință proprie, achitată integral? Contează dacă o familie cu venituri considerate mari este tânără, la primul copil, și este prinsă în credite pentru o bucată de teren, sau o casă, prima casă, și acum stă la părinți?

Cu alte cuvinte, se vor lua în considerare doar veniturile curente sau se pune la calcul și Mercedesul, casa, cabana, terenul și contul bancar? În primul caz ar fi foarte injust, iar în al doilea aplicarea ar fi cvasi-imposibilă.

Concluzia mea este că deși intenția e bună, aplicarea justă este extrem de dificilă, chiar imposibilă, motiv pentru care ar trebui să se renunțe la idee.

Și nu, nu e nimic rău ca un copil de bogat să primească 40 lei (nesemnificativi). Asta le reamintește lunar că și ei sunt la fel de oameni ca și cei pentru care acea sumă este esențială.

PS: Am postat acest articol ca și comentariu pe hotnews.ro la Dezbatere HotNews.ro: Sunteti de acord ca alocatia pentru copii sa fie platita in functie de venitul parintilor?

Ce am învățat în 2009

Moda rezoluțiilor de Anul Nou este destul de recentă prin România, și personal nu mi-am făcut nicio asemenea listă până acuma. Nici acuma nu doresc, deși am în minte cel puțin patru trei lucruri pe care mi le-am propus să le realizez în acest an. Toate țin de lucruri, nu de oameni. Materialistă lista, știu.

Am reflectat însă asupra anului 2009 și am identificat câteva învățăminte trăite pe spinarea proprie pe care vreau să le împart cu voi.

  1. Nu voi permite opțiunilor politice să-mi afecteze relațiile de prietenie sau amiciție. Dacă nu ai votat ca mine (sau nu ai aceleași simpatii sau orientări politice) nu înseamnă că ești naiv, prost, idiot, irațional, retrograd. Dacă nu mă bucur că îți poți exercita dreptul de vot alegând altfel decât mine, nu sunt un adevărat democrat, ci pe undeva mi-aș dori ca toți să facă cum fac eu. Asta e nivelare comunistă.
  2. Am început să fac economii. Cine face 75 de ron pe lună o să ajungă într-un an la 900 de ron, iar în cinci la 4500. Fără dobândă. După cinci ani îmi pot cumpăra ceva semnificativ cu acești bani, ceva ce nu aș fi luat dacă aș fi cheltuit tot în fiecare lună plângându-mă tot timpul că „eu nu am de unde”. Vezi și cum poți trăi cu demnitate după 60 de ani.
  3. Planific pe termen lung. „Un obiectiv fără un plan este doar o dorință” spune proverbul. L-am citit într-o bancă acum 5 luni. Tot atunci mi-am făcut un plan de economisire pe cinci ani. Da, cel de la punctul 2. Până acuma m-am ținut de el. Mai am un plan general pentru ce doresc să realizez anul acesta și foarte posibil îmi voi face unul curând pentru următorii 3-5 ani, legat de unele obiective care nu doresc să rămână doar dorințe.

Pentru 2 și 3 e nevoie să avem niscaiva scopuri, dorințe realizabile. Dacă nu avem, e deajuns să facem exact ce am făcut și până acum și totul va rămâne „așa cum a fost dintotdeauna”.

Dacă punctele 2 sau 3 vă trag cu ochiul, vă recomand blogul solvabil.hotnews.ro.