cât costă creșterea copilului în primii doi ani?

guvernul vrea sa reduca generozitatea unor indemnizatii, precum cea pentru cresterea copilului (link)

ocazie cu care m-am întrebat cât costă să crești un copil în primii doi ani, cât timp mama (sau tatăl) primeste indemnizația pentru creșterea copilului?

Nu știu la alții dar pentru fetița noastră a fost nevoie cam de 400  ron pe lună, inclusiv pentru lunile de sarcină. Jumătate din acești bani au mers în primul an pe lapte praf (costuri care se scad dacă mama alăptează la sân). Asta înseamnă că în afara cazurilor excepționale cum sunt cele de boală cei 600+200 ron de la stat dinainte de Legea Șandru sunt foarte deajuns DACĂ se consideră că acei bani sunt pentru creșterea copilului.

Familia însă are un buget de venituri și cheltuieli, foarte posibil rate, iar scăderea considerabilă a veniturilor mamei după naștere ar dezechilibra acest buget.

Măsura e una de salutat, natalitatea trebuie încurajată, dar indemnizația (*) e una pentru asigurarea continuității veniturilor după naștere, depășind cu mult nevoile comune de îngrijire a copilului.

* aici doresc să mă refer la indemnizație ca procent din veniturile ultimului an, care depășește 600 ron.

statul social – iluzia națională

Grecii inteleg asa de putin ce li se intampla, cum de nu mai functioneaza „momeala”, incat o tin din greva in greva, in plin sezon turistic, cand PIB-ul Greciei rezulta, predominant din turism. Asta inseamna sa inoculezi populatiei ideea pe cat de mincinoasa pe atat de periculoasa ca bunastarea depinde de un anume guvern, nu de munca fiecaruia.

economia romaneasca nu-si poate permite sa sustina 6,7 milioane de asistati social, o treime din numarul cetatenilor cu drept de vot, care nu sunt nici handicapati, nici someri, nu au nicio calitatea care sa-i indreptateasca sa primeasca ajutoare luate din taxele si impozitele celor care muncesc in mediul privat

Statul social, momeala partidelor de stanga, Stefan Vlaston HotNews.ro

și continuarea:

Ce cred cititorii HotNews.ro despre statul social din care extragem observația:

„Ceea ce va scapa din vedere si n-ar trebui, este ca „oamenii care cer in ziua de azi un stat decent” s-ar putea trezi intr-o situatie foarte penibila.. ca cei 3 milioane de contribuabili ramasi au emigrat sau au decis sa renunte sa mai plateasca aceste contributii. Si atunci, cand vor cere un stat decent, se vor vedea nevoiti sa se uite in oglinda.. ca ‘statul’ de fapt vor fi chiar ei.. o tara de asistati. pe care nu mai are cine sa-i asiste…

nepăsarea

O fată a fost victima unui tâlhar. Acesta a înjunghiat-o, a violat-o si a aprins patul, după care a închis ușa și a plecat.

Tragedia este cu atât mai hidoasă cu cât  unii din vecini au auzit cum fata striga ca cineva să sune la 112. „Striga o fată <Dați telefon la 112, 112>. Păi ce să le spunem… ” Și așa s-a petrecut tânăra.

Probabil că nu e singura persoană care a auzit strigătele. Păi mă înarmez cu un cuțit, cu o bâtă, cu ceva și fug repede să văd. Poate tâlharul scapă dar tânăra mai are șanse să trăiască. Dar cel puțin ne pasă de semenul nostru!

Locuiesc într-o zonă cu ceva găști de cartier. O vecină și-a vândut garsoniera și s-a mutat că au bătut-o ăia. Dăunăzi au bătut iar pe cineva și familia îmi spune că nimeni nu sună la 112 că le e frică, dacă o să afle cine a sunat și o să se răzbune. Fiecare își apără fundul, e de înțeles, dar unele gesturi se pot face. Nu te vede nimeni când suni repede la 112 de după perdea. În cazul fetei nu pățești nimic dacă fugi până acolo să vezi ce s-a întâmplat.

Femeile sunt instruite în SUA ca în caz de atac asupra lor să strige FOC că la AJUTOR nu vine nimeni.

Ne-am mutat la oraș, ne-am izolat în apartamente, mai păstrăm instincul bârfei cu vecinul citind tabloide dar ne dezumanizăm.

Mai există excepții. În Brașov un om a fost omorât pentru că a încercat să prindă jefuitorul unei case de schimb valutar.

Legea mozaică spune:

Dacă o fată fecioară este logodită, şi o întâlneşte un om în cetate şi se culcă cu ea, să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii, să-i ucideţi cu pietre şi să moară amândoi: fata, pentru că n-a ţipat în cetate, şi omul, pentru că a necinstit pe nevasta aproapelui său. Să cureţi astfel răul din mijlocul tău. Dar dacă omul acela întâlneşte în câmp pe fata logodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea, numai omul care s-a culcat cu ea să fie pedepsit cu moartea. Fetei să nu-i faci nimic; ea nu este vinovată de o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, căci e ca şi cu un om care se aruncă asupra aproapelui lui şi-l omoară. Fata logodită, pe care a întâlnit-o omul acela pe câmp, a putut să strige fără să fie cineva să-i sară în ajutor. (Deuteronomul 22:23-27)

Premiza acestei legi este că dacă cineva strigă după ajutor altcineva îi va sări în ajutor. Mi-ar fi groază să trăiesc într-o societate în care ar lipsi această minimă compasiune. Aș putea fi eu, sau mai rău, ar putea fi soția sau fiica mea în nevoie.

Doamne, îndură-te de acea viață tânără, și întoarce, dacă este cu putință, pe criminal de pe drumul spre iad!

nu se mai poate, emigrez

M-am săturat de oamenii care tot zic că vor să plece, dar nu au nici o intenție de a pleca în fapt; oameni care vorbesc despre emigrare pur și simplu ca o modalitate de a-și batjocori țara. (Daniel Hannan)

Daniel Hannan vorbește despre, țineți-ve bine, britanici. Da, nici acolo nu plouă cu lire și nu umblă câinii cu colaci în coadă, așa că mulți vorbesc (doar vorbesc) despre posibilitatea de a pleca din regat.

Ca și românii. Sunt incapabil să-mi gospodăresc țara (sau, mai concret, uneori nici propria cameră), n-am răbdarea sau măcar disponibilitatea de a construi un altfel de mod de a trăi în România, dar vreau să merg să culeg roadele pe care alții le-au semănat și le-au îngrijit timp de secole. Desigur, societatea informațională grăbită își spune și ea cuvântul.

Ca să mănânci o caisă frumoasă trebuie să mergi la piață, să cumperi pomul, să-l plantezi conform regulilor, să-l legi iarna, să-l stropești de câteva ori pe an, să-i aranjezi și să direcționezi coroana în fiecare an, să-l sapi etc etc și poate, peste câțiva ani, dacă e an bun fără gheață și calamități, vei culege rodul.

Dar noi ne grăbim. Vrem să o ducem bine acum. Vrem drepturi. Vrem de toate, cu cât mai puțin efort, și cât mai repede. Acum, zice Queen.

În loc să ne grăbim să emigrăm, mai bine am trăi aici și acum viața pe care o visăm în altă țară. Ușor? Desigur că nu e ușor. Nici nu se poate, și nici nu trebuie. Iar dacă nu putem măcar să nu mai amenințăm cu emigrarea (știind de fapt că și mâine vom trăi exact ca azi. Adică de azi pe mâine).

Să crească și TVA-ul vecinului

În spiritul proverbial românesc să sufere și capra vecinului: „Ea crede că normal ar fi fost să crească TVA-ul de la 19% la 25% pentru că atunci toţi ar fi avut de suferit, inclusiv privatul.” (evz.ro)

Tot acolo: „Singura soluţie e să emigrez într-o ţară unde drepturile mele să fie respectate”.

Eu sunt foarte curios dacă există un stat în Uniunea Europeană care să ofere concediu de maternitate de 2 ani și o indemnizație de creștere a copilului de 85% din media veniturilor din ultimul an.

Speaking of, legea mi se pare extrem de nedreaptă pentru că sunt posibile situații în care mama a muncit zece ani dar în ultimul an dinainte de sarcină are întreruperi pe cartea de muncă sau a pierdut slujba cu câteva luni înainte de a naște, caz în care nu mai primește nici o indemnizație. În schimb poți avea doar un an pe cartea de muncă, și dacă anul e complet te bucuri de indemnizație.

Alocația pentru copii în funcție de veniturile părinților. Care venituri?

Mihai Șeitan, Ministrul Muncii, a declarat recent: „Nu toti copiii vor primi alocatii, ci doar de la un venit in jos. Cu cat aceste venituri vor fi mai mici, cu atat alocatiile vor fi mai mari”.

Emil Boc l-a aprobat: „Nu este firesc ca cei care au Mercedes in curte sa primeasca ajutor social. (…) Sunt de acord ca alocatiile pentru copii sa fie diferentiate in functie de venitul parintilor”.

Unele probleme care le-ar genera această diferențiere a alocației (sau chiar eliminare) în funcție de venituri au fost discutate deja. Nu am văzut însă o discuție despre felul veniturilor care se vor lua în calcul.

Domnul Boc a vorbit despre un Mercedes în curte. Se va face diferență între două familii cu aceleași venituri, dar una cu Mercedes și una fără? Dar între două familii cu aceleași venituri, una cu credit bancar în cuantum ce depășește, de pildă, o treime din venituri, iar alta liberă de credite? Dar între două familii, una cu Mercedes în curte, și cealaltă fără … curte?

Cu alte cuvinte, contează dacă familia respectivă are sau nu o locuință proprie, achitată integral? Contează dacă o familie cu venituri considerate mari este tânără, la primul copil, și este prinsă în credite pentru o bucată de teren, sau o casă, prima casă, și acum stă la părinți?

Cu alte cuvinte, se vor lua în considerare doar veniturile curente sau se pune la calcul și Mercedesul, casa, cabana, terenul și contul bancar? În primul caz ar fi foarte injust, iar în al doilea aplicarea ar fi cvasi-imposibilă.

Concluzia mea este că deși intenția e bună, aplicarea justă este extrem de dificilă, chiar imposibilă, motiv pentru care ar trebui să se renunțe la idee.

Și nu, nu e nimic rău ca un copil de bogat să primească 40 lei (nesemnificativi). Asta le reamintește lunar că și ei sunt la fel de oameni ca și cei pentru care acea sumă este esențială.

PS: Am postat acest articol ca și comentariu pe hotnews.ro la Dezbatere HotNews.ro: Sunteti de acord ca alocatia pentru copii sa fie platita in functie de venitul parintilor?