seems like a scene from Black Cat, White Cat, a brilliant european comedy
seen in Cluj-Napoca, 30 july 2010
seems like a scene from Black Cat, White Cat, a brilliant european comedy
seen in Cluj-Napoca, 30 july 2010
Dragi tovarăși și preteni,
Sunt peste măsură de emoționat după aflarea rezultatelor alegerilor anticipate (întotdeauna am colaborat bine cu Voiculescu) care au răsturnat tentativa de dictatură a lui Traian Băsescu, acest trădător al comunismului și al socialismului. Ceea ce marinarul a încercat să facă pe ascuns iată că voi, dragi tovarăși, mi-ați dat votul și încrederea pentru a face la lumina zilei: bine ați revenit în noua veche orânduire socialistă, pe care unii pe nedrept au numit-o dictatură.
După cum n-ați putut afla și din programul meu de guvernare, iată primele măsuri pe care le voi înteprinde pentru redresarea economiei patriei noastre:
- denunțarea tratatului de aderare și renunțare la suveranitate națională prin anexarea României la Uniunea Europeană. Granițele se vor închide ca pe vremurile bune, grăbiți-vă să vă chemați milionul de rude din Spania și milionul din Italia să se altăture idealului de înfăpturie, de data aceasta aplicată bine (ai auzit, Tismănene?!) a ideii mărețe care este comunismul.
- voi retrage licența de emisie pentru toate televiziunile private care intoxică și corup fibra morală a poprului român. Da, știu atașamentul clasei muncitoare pentru telenovele, de aceea voi cere lui Nicolaescu să producă o telenovelă românească care va fi transmisă duminica seară o jumătate de oră după telejurnal.
- voi reinstitui programul rabla, cu noul nume Rabla Capitalistă: fiecare posesor de autoturisme occidentale va aduce mașina la Remat și va plăti statului un vaucer de 1000 lei ca taxă înscriere pe lista de așteptare pentru un Logan. În 3 ani vom elibera România de rablele capitaliste.
- …
Faceți o listă cu toate libertățile și schimbările de care v-ați bucurat după ’90, după care includeți eliminarea acestora în discursul fictiv de mai sus.
„Astăzi, acest electorat nu îi este dor de Ceausescu, cum scria jurnalistul Mihai Cristian Chiș, ci îi este mai degrabă dor de viață.” (Vasile Dâncu)
imagine: latrecut.ro
caricatură: gandul.info
„pastrarea intacta a pensiilor (inclusiv a celor la limita legii si bunului-simt) si salariilor de bugetari va fi contrabalansata de cresterea taxelor si impozitelor. Puterea de cumparare a pensionarilor va scadea. Mai mult: tot ce inseamna populatie activa va avea veniturile diminuate prin cresterea impozitelor.” (hotnews.ro)
Eu nu înțeleg de ce scăderea cu 15% a pensiilor era văzută ca o tragedie dar scăderea cu 25% a salariilor bugetarilor nu. Păi angajații bugetari sunt persoane active, au familii, cheltuieli, rate. 25% ar putea fi exact suma cu care își plătesc rata. Acest al doilea șoc sper să ne facă să înțelegem mai bine că viața pe datorie și ratele pentru orice (da, așa îi zice la o ofertă de credit, Creditul pentru Orice) nu sunt un stil de viață de dorit. Nerăbdarea și indisciplina sunt premizele culturii creditelor. Nu pot să aștep să iau cu banii jos, și nu reușesc să economisesc 50 de lei pe lună. Dacă știu însă că trebuie să-i dau înapoi lunar la bancă, pot. Mă refer aici la creditele în genul „cu buletinul” pentru un TV nou, sau o mașină de spălat etc. Probabil că unul din singurele credite aproape imposibil de evitat este cel pentru locuință. Nu poți să economisești pentru o casă plătind chirie. În rest, chibzuința, discinplină, răbdare. Lucruri pe care părinții noștri le știau și pe care noi trebuie să le reînvățăm. The hard way.
aproape on topic: interesant că voturile judecătorilor Curții Constituționale au fost consistente cu pozițiile celor care i-au propus
Bonus: deficitul curent al bugetului de pensii este cadoul pe care PSD și Tăriceanu (care a avut un moment de onestitate, totuși) l-au dat României în 2007. Iată aritmetica simplă a îndreptării spre dezastru.
„Cand ai 4,5 milioane de contribuabili la sistemul de pensii si 4,8 milioane de pensionari, iar angajatii contribuie cu 32% din salariile lor, prin regula de trei simpla rezulta ca pensionarii nu pot primi mai mult de 30% din salariul mediu. Ca atare, atunci cand Parlamentul a decis ca punctul de pensie sa fie de 45% din salariul mediu, a suspendat legile aritmeticii.” (Valentin Lazea, economist-sef al BNR, mai 2010, dreapta.net – vezi acolo și declarațiile de la vremea aceea, 2007, ale lui Traian Băsescu și Călin Tăriceanu dar mai ales demagogia iresponsabilă și mincinoasă a lui Varujan Vosganian).
Decizia Curții Constituționale o fi definitivă și irevocabilă, dar asta nu o face justă. Nu atâta timp cât modul în care pensiile au fost aduse la nivelurile actuale a fost bazat pe iluzii.
Și încă un gând: salariile a un milion trei sute de mii de bugetari vor scădea cu 25% ceea ce înseamă că și contribuțiile la bugetul de pensii ale acestora vor scădea cu același procent. De unde rezultă o și mai mare presiune pe veniturile persoanelor active pentru ca nivelul actual al pensiilor să fie menținut.
Rămâne să vedem însă o preocupare serioasă a guvernului pentru limitarea scurgerilor banilor spre directori, directorași și alte găuri negre.
În stația Ratuc de la Regională, sensul de mers spre Mărăști sunt două adăposturi pentru călătorii Ratuc. Acum câteva săptămâni în unul din ele a apărut o bancă: roșie, cu suport fragil de fier, care mai că se răsturna când te așezai pe ea. Grija mea a fost că mușamua cu care era acoperit buretele prea gros nu va rezista mult. Oricum, banca nu se integra deloc în peisaj, arăta ca nuca în perete. Mobilierul urban, sau de altă natură, trebui aranjat după anumite reguli estetice, vezi de exemplu consistența așezării, aspectului, culorilor etc ale mobilierului și a arhitecturii interioară a celor două malluri clujene.
Oricum, la câteva zile după constatarea prezenței inesteticei bănci am găsit-o răsturnată și tristă.
O doamnă aștepta impasibilă lângă. Ah, observați și covorul verde, o altă ofensă la simțul estetic.
La alte câteva zile banca era repusă pe picioare, iar fierul care cedase era sudat.
După alte câteva zile atât banca roșie cât și covorul verde dispăruseră.
Nedumeririle mele sunt multe, dar la urmă stau și mă întreb: cât l-a costat pe contribuabilul clujean și în buzunarul cui au intrat banii pentru montarea unei bănci fragile, inestetice, plus a covorului, apoi repararea, și în final demontarea și probabil aruncarea la fier vechi. Ca să nu zic de ce a rămas în urmă, adică tot o ofensă a simțului estetic – vezi urmele găurilor si betonul în loc de dale.
Update: se pare că banca a făcut parte dintr-un set-up publicitar al UniCredit (vezi comentarii). Unul de proastă calitate. Primăria ar trebui să ceară celor ce au montat banca să pună înapoi dale în locul betonului în care au rămas fierele de la picioarele băncii.
M-am săturat de oamenii care tot zic că vor să plece, dar nu au nici o intenție de a pleca în fapt; oameni care vorbesc despre emigrare pur și simplu ca o modalitate de a-și batjocori țara. (Daniel Hannan)
Daniel Hannan vorbește despre, țineți-ve bine, britanici. Da, nici acolo nu plouă cu lire și nu umblă câinii cu colaci în coadă, așa că mulți vorbesc (doar vorbesc) despre posibilitatea de a pleca din regat.
Ca și românii. Sunt incapabil să-mi gospodăresc țara (sau, mai concret, uneori nici propria cameră), n-am răbdarea sau măcar disponibilitatea de a construi un altfel de mod de a trăi în România, dar vreau să merg să culeg roadele pe care alții le-au semănat și le-au îngrijit timp de secole. Desigur, societatea informațională grăbită își spune și ea cuvântul.
Ca să mănânci o caisă frumoasă trebuie să mergi la piață, să cumperi pomul, să-l plantezi conform regulilor, să-l legi iarna, să-l stropești de câteva ori pe an, să-i aranjezi și să direcționezi coroana în fiecare an, să-l sapi etc etc și poate, peste câțiva ani, dacă e an bun fără gheață și calamități, vei culege rodul.
Dar noi ne grăbim. Vrem să o ducem bine acum. Vrem drepturi. Vrem de toate, cu cât mai puțin efort, și cât mai repede. Acum, zice Queen.
În loc să ne grăbim să emigrăm, mai bine am trăi aici și acum viața pe care o visăm în altă țară. Ușor? Desigur că nu e ușor. Nici nu se poate, și nici nu trebuie. Iar dacă nu putem măcar să nu mai amenințăm cu emigrarea (știind de fapt că și mâine vom trăi exact ca azi. Adică de azi pe mâine).
Pentru că mi-am putut recupera css-ul pe care-l foloseam la cugetările mele. Cel care pune un steag american la cugetarea în engleză și românesc la cugetarea în română.
Îmi ștersesem fișierul css odată cu renunțarea la tema wordpress precedentă, și am dat fuga la web.archive.org. Uite ce frumușel era blogul meu în mai 2007 🙂 Sau evz.ro în 2002. Sau revistapresei.ro în 2003, care s-a făcut mare și a devenit hotnews.ro.
Și câte n-am mai putea revedea. Go try: web.archive.org
Nici o tehnică de organizare a timpului nu poate suplini entuziasmul. Zen Habits zice că dimineața alege Un Lucru de care este entuziasmat, dar ce fac dacă nu gasesc nici unul? Inseamnă că am o viață plictisitoare 🙂
O listă cu lucruri de făcut este totuși necesară, chiar și numai pentru a nu uita ce ai de făcut, mai curând sau mai târziu.
Sistemul acesta „un singur lucru” este util pentru cei care au prea multe pe rol, nici unul urgent, și nu știu ce să aleagă, eventual pierzând complet o zi făcând tot felul de nimicuri fără să se poată decide asupra unui lucru important din cele pe care știe că trebuie să le realizeze.
Ah, vrei să știi cum a mers la mine. Așa și-așa 🙂 Pentru unele zile am găsit Un Lucru de care să fiu entuziasmat, deci să am motivația să-l realizez, iar în altele nu. O să mențin pe mai departe disciplina asta pentru că mă ajută să las (aproape) în fiecare zi ce trece un lucru făcut, important, necesar.
Un document neoficial al Comisie Europene obținut miercuri de presă consideră că judecătorii corupți din România reprezintă o amenințare la adresa actului justiției și poate contribui la continuarea monitorizării României, potivit tonomedia.ro.
Ce diferență esențială sesizați între titlul acestei postări și citatul fictiv de mai sus? Nici una? Hai să reluăm, de data asta cu un exemplu real.
Strategia Naţională de Apărare a Consiliul Suprem de Apărare a Ţării enumeră printre vulnerabilităţile la adresa siguranţei naţionale
„fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora”.
Și ce titluri folosește presa pentru a mediatiza și comenta această știre?
CSAT: presa, pericol la adresa securităţii
CSAT: Presa a ajuns pericol naţional! CTP: E un derapaj
CSAT: Presa, o vulnerabilitate a statului roman
CSAT: Presa, ameninţare pentru siguranţa statului
Blurarea diferenței dintre presă și campanii de presă la comandă atunci când prezentăm publicului pasajul din documentul CSAT se traduce prin manipulare, dezinformare și nu face altceva decât să mențină (că nu mai poate scădea) nivel mic de încredere pe care o avem în aceste mașinăriile de manipulare.
Pentru o abordare cu capul pe umeri vezi Dan Tapalaga / hotnews.ro – Cazul Dan Diaconescu si ziaristul Promo. Cazuri de siguranta nationala?.