parenting

Ne vedem pe noi în copii noștri. Îi vedem pe părinții și bunicii noștri în noi. Vedem înclinații înnăscute, moștenim calitățile pe care le duc mai departe copiii amestecate cu ceea ce ne exasperează din noi și alții încât nu putem avea prea ușor favoriți, în părinți și copii, ci doar o urmă de recunoștință și mai multe de smerenie, văzând că luptele și orbirea noastră nu sunt noi și nici nu le-am stăpânit prea mult, chiar dacă în naivitatea primei vârste ne gândeam superiori.

Reclame

cât costă creșterea copilului în primii doi ani?

guvernul vrea sa reduca generozitatea unor indemnizatii, precum cea pentru cresterea copilului (link)

ocazie cu care m-am întrebat cât costă să crești un copil în primii doi ani, cât timp mama (sau tatăl) primeste indemnizația pentru creșterea copilului?

Nu știu la alții dar pentru fetița noastră a fost nevoie cam de 400  ron pe lună, inclusiv pentru lunile de sarcină. Jumătate din acești bani au mers în primul an pe lapte praf (costuri care se scad dacă mama alăptează la sân). Asta înseamnă că în afara cazurilor excepționale cum sunt cele de boală cei 600+200 ron de la stat dinainte de Legea Șandru sunt foarte deajuns DACĂ se consideră că acei bani sunt pentru creșterea copilului.

Familia însă are un buget de venituri și cheltuieli, foarte posibil rate, iar scăderea considerabilă a veniturilor mamei după naștere ar dezechilibra acest buget.

Măsura e una de salutat, natalitatea trebuie încurajată, dar indemnizația (*) e una pentru asigurarea continuității veniturilor după naștere, depășind cu mult nevoile comune de îngrijire a copilului.

* aici doresc să mă refer la indemnizație ca procent din veniturile ultimului an, care depășește 600 ron.

Să crească și TVA-ul vecinului

În spiritul proverbial românesc să sufere și capra vecinului: „Ea crede că normal ar fi fost să crească TVA-ul de la 19% la 25% pentru că atunci toţi ar fi avut de suferit, inclusiv privatul.” (evz.ro)

Tot acolo: „Singura soluţie e să emigrez într-o ţară unde drepturile mele să fie respectate”.

Eu sunt foarte curios dacă există un stat în Uniunea Europeană care să ofere concediu de maternitate de 2 ani și o indemnizație de creștere a copilului de 85% din media veniturilor din ultimul an.

Speaking of, legea mi se pare extrem de nedreaptă pentru că sunt posibile situații în care mama a muncit zece ani dar în ultimul an dinainte de sarcină are întreruperi pe cartea de muncă sau a pierdut slujba cu câteva luni înainte de a naște, caz în care nu mai primește nici o indemnizație. În schimb poți avea doar un an pe cartea de muncă, și dacă anul e complet te bucuri de indemnizație.