Foarte mulți.
Procentul acesta ne așază la mijlocul clasamentului în Uniunea Europeană.
general
Profil Confesional – Nici o Surpriză
Am fost oarecum curios și eu dacă testul va arăta ceea ce sunt și cred, și într-adevăr, nici o surpriză.
Întrebările prin care algoritmul te marcheaza ca ortodox, în afară de cele clasice de monoteism și trinitarianism sunt cele de la 14 la 18 la care am răspuns Agree cu High Priority: botezul copiilor, botezul spre iertarea păcatelor, euharistia ca împărătășire cu însuși Hristos, copii (botezați) se pot împărtăși cu Hristos și autoritatea tradiției eclesiale.
Singura întrebare de departajare a ortodoxiei de catolicism este (23 – Infallible authority in faith is invested in a single person (or few/many people)) al cărei scop și semnificație nu am înțeles-o decât după ce m-am întrebat cum face algoritmul diferența între ortodocși și catolici.
Hat Tip Drezina.
Cugetări (26) – Asceza
Orice formă de creștinism care nu pretinde asceză holistică este o formă de evanghelie a prosperității.
Asceza alimentară este corolarul trupesc al ascezei sufletești (și mentale), cele două formând împreună un tot unitar numit post, care se adresează întregulul om trup-suflet. Isaia (58) nu poate fi opus lui Iisus. La sfârșitul celor 40 de zile din pustie Iisus a flămânzit cu adevărat (Mt. 4:1) iar în Vinerea Mare a însetat cu adevărat (In 19:28).
Cugetări (25) – Marea Cucerire a Reformei Este Legitimarea Unei Idei
Cea mai mare cucerire a Reformei, în opinia mea, nu este redescoperirea Augustinianismului, nici măcar nașterea unor noi Biserici mai mult sau mai puțin biblice, ci este legitimarea unei idei.
Ideea legitimității și permisibilității, ba chiar a obligației de a pune la îndoială status-quo-ul, magisteriul, autoritatea, tradiția. Dizidența este permisibilă chiar necesară. Spargerea monolitului este permisibilă și necesară („Aici stau, nu pot face altfel”). Într-un anumit sens post-modernismul s-a născut în chiar zorii modernității, prin negarea Centrului Magisteriului Catolic și inventarea „marginalului” confesional. Monolitul Catolic este fracturat și din spargerea acestuia se nasc adevărurile particulare și fluide (verificabil istoric) ale diferitelor confesiuni reformate în tradiție magisterială sau radicală.
Marea întrebare este, desigur, de ce această breșă s-a născut în monolitul vestic (catolic) și nu în cel estic (ortodox)? Sau, și mai nasol, de ce există/existau doi monoliți?
Cugetări (24) – Luminare
Luminarea este procesul dez-înăbușirii adevărului.
Cugetări (23) – Singura Teologie Rezilientă și Organică, Deci Onestă, a Unei Comunități, Este Cultul Public
Singura teologie rezilientă și organică, deci onestă, a unei comunități, este cultul public, cel care formează comunitatea, cel pe care comunitatea îl sancționează prin prezentă și participare.
Dincolo de cultul public avem teologii artificiale. De catedră, de sufragerie, accesibile celor cu înclinații erudite sau amatorilor de auto-educație. Aceste teologii artificale sunt individuale și centrifuge, deci de-formatoare de comunitate.
Acesta este motivul pentru care bisericile tradiționale au liturghii nu doar ne-spontane ci anti-spontane. Scriptura nu este spontană. Spontaneitatea este licență liberă pentru inovații și derapaje dogmatice. Urechea curioasă ar putea identifica la tot pasul barajele pe care Părinții Bisericii le-au pus în Liturghie pentru a stăvili și preveni erorile și a afirma dreapta credință.
Acesta este motivul pentru care cultul public non-liturgic este minimal dogmatic și doxologic. Orice re-construcție doxologică și dogmatică din afara spațiului creștinismului istoric ar trebui să ajungă în mod necesar la formulări echivalente cu cele din spațiul creștinismului istoric, cel puțin pentru vorbirea dreaptă despre Sfânta Treime (de o ființă și în trei ipostasuri) și Hristos (unirea ipostatică dintre întreaga fire dumnezeiască și întreaga fire corporal-spirituală omenească).
Cultul fix este la fel de permisibil, normativ și legitim pe cât este cuvântul scris, Scriptura, care este text fix, făcut viu în Biserică, prin Duhul Sfânt promis Bisericii. Idem rugăciunile scrise. Rugăciunea scrisă, fixă, este la fel de legitimă ca versetele scrise, fixe, imutabile, non-spontane, sau ca și imnurile, cântările, poeziile și cântecele scrise. (Paradoxul este că și rugăciunile spontane tind să se plieze după anumite tipare ușor identificabile – cu alte cuvinte există o „rețetă” și pentru rugăciunea spontană.) Duhul călăuzește Biserica în tot adevărul, iar adevărul are obiceiul încăpățânat de a fi destul de stabil, non-spontan, același ieri azi și în veci.
Cugetări (22) – Convertirea
Oamenii nu se convertesc. Ei devin ceea ce încep să fie.
–
People do not convert. They become what they began to be.
Cugetări (21) – Adevărul Obiectiv
Adevărul obiectiv este fascinant, dar noi oamenii preferăm să-l primim în forma subiectivă.
Corolar:
Cel mai interesant adevăr obiectiv este cel subiectivat.
Musings (18) – Sola Scriptura is the single grand transfer of authority from the legitimate Church to the individual (ab)using it.
Sola Scriptura represents the dissolution of authority into individualism.
Anytime someone claims something, you can square that with (your reading of) Scriptura.
And if it does not fit, it is not Sola. A-HA! Gotcha, Pastor! Scholarship will not save’ya. Charisma will not save’ya. Erudition and charisma is no substitute for legitimate authority.
Sola Scriptura is the single grand transfer of authority from the legitimate Church to the individual (ab)using it.
John Lennon, you are so very outdated. „Power to the people” was invented four hundred (400) years before you, in the melting pot of the Reformation.
Power (to interpret the scripture) to the people! And the people got power indeed.
Now you got it! Now handle it!
Cugetări (13) – Bobotează
Când Dumnezeu ia fire omenească se deschide calea îndumnezeirii firii omenești, trup-suflet.
Când apele Iordanului îl udă pe făcătorul lor, apele se sfințesc.
Când sângele ce curge de sub spini, din palme și din picioare atinge pământul îl sfințește.
Ceea ce Dumnezeu a sfințit omul să nu profaneze. Să nu profaneze pământul și apele peste care se poartă Duhul Sfânt, și pe care a pășit Dumnezeu în trup.
Cosmosul în care s-a pogorât Fiul Tatălui, făcându-Se Fiu al Fecioarei, nu este profan. Industrializabil. Instrumentalizabil. Să pășim cu cutremur pe pământul pe care s-a pogorât Cel fără de început. Să bem cu sfială apa care a spălat pe Cel fără de pată.
Vasile 