Ne vedem pe noi în copii noștri. Îi vedem pe părinții și bunicii noștri în noi. Vedem înclinații înnăscute, moștenim calitățile pe care le duc mai departe copiii amestecate cu ceea ce ne exasperează din noi și alții încât nu putem avea prea ușor favoriți, în părinți și copii, ci doar o urmă de recunoștință și mai multe de smerenie, văzând că luptele și orbirea noastră nu sunt noi și nici nu le-am stăpânit prea mult, chiar dacă în naivitatea primei vârste ne gândeam superiori.
copii
31% dintre copiii născuţi în România într-un an vin pe lume în afara căsătoriilor
Foarte mulți.
Procentul acesta ne așază la mijlocul clasamentului în Uniunea Europeană.
copiii de acum
Copilul vechi nu avea nevoie de Cartoon Network pentru că se juca cu fuiorul mamei, cu ciocanul tatei, făcea motocei de lână şi păcălea mâţa, vara fugea desculț şi iarna cădea în zăpadă de atâta imbulgărit.Și lucra cu părinţii de mic, că nu erau legi împotriva „exploatării copiilor”.
Și nu exista problema copilului râzgâit, a adolescentului rebel, şi a adultului veșnic emergent.
Și nu era sedat împotriva ADHD.
Nu copiii sunt de vină ci noi toţi pentru că acceptăm să trăim în mecanism şi chiar îi dorim îmbunătăţirea, adică în-rotițarea mai mare a noastră şi a generaţiilor ce vin.
Copiii noştri trăiesc aceeași dramă ca și noi dar cu un grad mai mare de consecvenţă.
Vasile 