Cugetări (23) – Singura Teologie Rezilientă și Organică, Deci Onestă, a Unei Comunități, Este Cultul Public

Singura teologie rezilientă și organică, deci onestă, a unei comunități, este cultul public, cel care formează comunitatea, cel pe care comunitatea îl sancționează prin prezentă și participare.

Dincolo de cultul public avem teologii artificiale. De catedră, de sufragerie, accesibile celor cu înclinații erudite sau amatorilor de auto-educație. Aceste teologii artificale sunt individuale și centrifuge, deci de-formatoare de comunitate.

Acesta este motivul pentru care bisericile tradiționale au liturghii nu doar ne-spontane ci anti-spontane. Scriptura nu este spontană. Spontaneitatea este licență liberă pentru inovații și derapaje dogmatice. Urechea curioasă ar putea identifica la tot pasul barajele pe care Părinții Bisericii le-au pus în Liturghie pentru a stăvili și preveni erorile și a afirma dreapta credință.

Acesta este motivul pentru care cultul public non-liturgic este minimal dogmatic și doxologic. Orice re-construcție doxologică și dogmatică din afara spațiului creștinismului istoric ar trebui să ajungă în mod necesar la formulări echivalente cu cele din spațiul creștinismului istoric, cel puțin pentru vorbirea dreaptă despre Sfânta Treime (de o ființă și în trei ipostasuri) și Hristos (unirea ipostatică dintre întreaga fire dumnezeiască și întreaga fire corporal-spirituală omenească).

Cultul fix este la fel de permisibil, normativ și legitim pe cât este cuvântul scris, Scriptura, care este text fix, făcut viu în Biserică, prin Duhul Sfânt promis Bisericii. Idem rugăciunile scrise. Rugăciunea scrisă, fixă, este la fel de legitimă ca versetele scrise, fixe, imutabile, non-spontane, sau ca și imnurile, cântările, poeziile și cântecele scrise. (Paradoxul este că și rugăciunile spontane tind să se plieze după anumite tipare ușor identificabile – cu alte cuvinte există o „rețetă” și pentru rugăciunea spontană.) Duhul călăuzește Biserica în tot adevărul, iar adevărul are obiceiul încăpățânat de a fi destul de stabil, non-spontan, același ieri azi și în veci.

Mini-recenzie „Orthodoxie versus ortodoxie” de Cristian Bădiliţă

Orthodoxie versus ortodoxie  Orthodoxie versus ortodoxie by Cristian Bădiliţă


My review

rating: 4 of 5 stars

Cristian Badilita creionează cu talent şi pasiune modul de manifestare a falsei ortodoxii, acea religie sectară, reacţionară, tradiţionalistă, urâcioasă, în opoziţie cu orthodoxia, care este esenţa Tradiţiei creştine, şi care poate fi întâlnită atât la ortodocşi cât şi la catolici, protestanţi sau baptişti.

Este o colecţie de eseuri, cele mai multe fiind publicate în diferite ziare cum ar fi Averea, Ziua s.a. şi câteva capitole extrase din cartea lui Vazutele şi Nevăzutele. Eseurile au însă o continuitate şi o coerentă, dată şi de ordinea aşezării acestora în carte, cât şi de completarea cu unele scriituri inedite.

Se citeşte foarte uşor, şi conţine o gamă largă de informaţii care ajută cititorul să-şi formeze o idee despre cum arată „adevărata” orthodoxie ortodoxă în sec. XX şi începutul sec. XXI.

Un lucru mai ciudat pe care l-am observat o fost lejeritatea cu care trece de la textele canonice (ale Scripturii) la cele apocrife sau aparţinând tradiţiei Bisericii, lăsând impresia că le acordă aceeaşi autoritate, cel puţin în acea circumstanţă. O altă afirmaţie surprinzatore a fost că 2 Tesaloniceni este cel mai probabil o apocrifă de la sfârşitul sec. I.

Mai sunt şi alte surprize între coperţile Orthodoxiei pe care cititorul va avea ocazia să le descopere singur.

Poate fi comandată de la Curtea Veche.

Teologie populară cu Katie Melua

Nu mai îmi amintesc cum am dat de Katie Melua, eu, care nu sunt mare meloman. Probabil că a fost Ionuţ Bizău, sau vreun alt (fost) coleg. O piesă pe care am reascultat-o recent este If you were a sailboat care vorbeşte despre atitudinea cântăreţei faţă de presupuse aparenţe ale iubitului. Unul din versuri spune:

If you were a preacher I begin to change my ways / Dacă ai fi predicator aş începe să-mi schimb căile.

Motivaţia schimbării căilor unui om este deci iubirea. Motivul pentru care un creştin se nevoieşte pe anumite căi, se fereşte de anumite lucruri, se găseşte în iubirea ce I-o poartă Tatălui din ceruri. Iubirea ne oferă motivaţia şi resursele de a ne schimba căile, dacă nu sunt pe placut celui iubit. În acelaşi mod acceptăm ca iubirea pentru prieten/prietenă, soţ/soţie să ne schimbe unele obiceiuri, pentru a-i putea face loc în viaţa noastră celuilalt.

Ciprian Terinte: bibliografie pentru familiarizarea cititorului evanghelic cu literatura patristică

Ciprian Terinte: „Pentru cunoaşterea Părinţilor Bisericii trebuie citite operele lor şi nu cărţi despre operele lor. În general, autorii occidentali mai cu seamă pătrund greu în profunzimea gândirii patristice.

Ar fi recomandat ca, in faza familiarizării, să se înceapă cu Părinţii mai accesibili. Aş sugera în primul rând lecturarea Părinţilor Apostolici, pentru ca cititorul să-şi facă o imagine a spiritualităţii imediat următoare perioadei apostolice, pe care o avem descrisă în NT. Cred că încă se mai găseşte volumul intitulat “Scrierile Părinţilor Apostolici”, unde găsim scrieri de-ale lui Iganaţiu, Policarp, Clement Romanul, Herma, Didahiile.

L-aş recomanda apoi pe Iustin Martirul (în volumul intitulat “Apologeti de limbă greacă”). Interpretarea hristologică a unor texte din VT este fascinantă.
De mult folos pentru început ar mai fi Sfântul Vasile cel Mare (Omilii şi cuvântări), Sfântul Grigore de Nyssa (Despre viaţa lui Moise) şi, neapărat aş zice eu, Sfântul Ioan Gură de Aur. Recomand absolut tot ce găsiţi de Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru că este un Părinte “biblist”, în sensul că a comentat foarte mult şi cel mai adesea omiletic Sfintele Scripturi. Este şi mai uşor de înţeles, pentru că face parte din Şcoala Antiohiană, care interpreta Cuvântul mai literal decât cei din Şcoala Alexandrină (care interpretau Scriptura mai alegoric).

Desigur că şi ceilalţi Părinţi merită citiţi, dar eu m-am oprit la ce este mai util pentru faza familiarizării cititorului. Dacă nu se începe bine e posibil ca cititorul să rămână cu o impresie neplăcută şi ar fi păcat. De pildă nu aş recomanda unui începător în ale patristicii lecturarea Sfântului Maxim Mărturisitorul. I se va părea atât de greu încât cel mai probabil o va lăsa baltă.

Două dintre librăriile online foarte bine aprovizionate sunt cartiortodoxe.ro şi librarie.net. Librăriile teologice din Cluj-Napoca sunt foarte bine aprovizionate.”

ciprianterinte.wordpress.com