Importă-ţi blogul din Yahoo 360 în WordPress

Yahoo 360 se închide în 13 iulie. Dacă ai blog acolo îl poţi recupera (şi continua) importându-l în WordPress.

Ce trebuie să faci?

  1. mergi la download.360.yahoo.com
  2. dai click pe butonul Prepare my download
  3. aştepţi să ţi se servească fişierul cu arhiva ta de pe Yahoo 360 (o sa primeşti link pentru download în yahoo mail)
  4. îţi faci cont WordPress
  5. după care din Panoul tău de Control WordPress la Unelte faci Import din Yahoo 360!

Voila!

Ce etică ar trebui să aibă bloggerii? (Dan Gillmor)

(Capitol extras din Manualul Bloggerilor şi Cyber-dizidenţilor, o broşură a Reporteri fără Frontiere. În original: What ethics should bloggers have?)

De Dan Gillmor
Traducere de Vasile Tomoiagă

Nu toţi bloggerii fac jurnalism. Cei mai mulţi nu fac. Dar atunci când fac, ar trebui să fie etici.

Asta înseamnă că ar trebui să subscrie la vreun fel de cod etic? Nu neapărat.

Lumea jurnalismului profesionist este plină de coduri etice. Unele sunt mai lungi decât Constituţia Statelor Unite, încercând să anticipeze fiecare breşă (încălcare) posibilă. Altele sunt scurte şi succinte, oferind o ghidare mai pozitivă. Site-ul cyber-jurnalistului a adaptat un cod etic pentru bloggeri de la Societatea Jurnaliştilor Profesionişti, un grup american. Este un efort solid şi valoros.

Toate codurile etice sunt create pentru un scop esenţial: pentru a insufla încredere. Dacă un cititor (sau spectator sau ascultător) nu poate avea încredere într-un reportaj, există puţine motive pentru care s-ar deranja. Excepţia, bineînţeles, este să privim materiale despre care se ştie că nu sunt etice, pentru scopuri instructive – putem învăţa foarte multe privind comportamentul oamenilor neetici – pentru a căpăta cunoaştere adevărată.

Pentru mine, etica este despre ceva foarte simplu: onoare. În acest cuvânt, totuşi, există un mare teritoriu. Dar dacă nu ne purtăm onorabil nu ne putem aştepta la încredere din partea oamenilor.

În jurnalismul american adevărul este deseori asociat cu un standard pe care-l numim „obiectivitate” – ideea că un articol ar trebui să ofere echilibru şi să fie nuanţat, dând cititorului şansa să gândească pentru el. Eu cred că obiectivitatea este un scop valoros dar intangibil, pentru că noi toţi aducem propriile prejudecăţi în tot ceea ce facem.

În lumea noului jurnalism, unde am trecut de la lectură la un fel de conversaţie, jurnalismul etic depinde mai puţin de coduri etice decât de valorile şi principiile care sunt la baza jurnalismului onorabil.

Există stâlpi ai jurnalismului bun: completitudine, acurateţe, imparţialitate, transparenţă şi independeţă.

Liniile care separă aceşti stâlpi nu sunt întotdeauna clare. Sunt deschise la largi interpretări, şi deci încărcate cu nuanţe în ele însele. Dar cred că sunt un mod folositor de a aborda jurnalismul etic, şi sunt în nod notabil mai uşor de atins în mediul online. Să ne uităm la fiecare.

Completitudine

Când am fost reporter, şi mai târziu editorialist, primul meu scop a fost să învăţ cât mai mult cu putinţă. La urma urmei, adunarea faptelor şi a opiniilor este fundamentul reportajelor. Mi-a plăcut cel mai mult când am simţit că am lăsat 95 de procente din ce am învăţat în afara textului final. Cei mai buni reporteri pe care îi ştiu întotdeauna doresc să mai dea un telefon, să mai verifice cu o sursă. (Ultima întrebare pe care o pun la toate interviurile este „Cu cine ar trebui să mai vorbesc despre asta?”)

Astăzi, completitudine înseamnă mai mult decât a pune întrebări oamenilor din cartea noastră de adrese, reală sau virtuală. Înseamnă, oridecâteori e posibil, să-i întrebăm pe cititorii noştrii pentru reacţii, cum am făcut când am scris o carte despre jurnalism la firul ierbii în 2004 (şi cum alţi autori încep să facă în cărţile lor). Presiunea competiţiei tinde să facă asta o cerinţă rară, dar sunt convins că din ce în ce mai mulţi jurnalişti o vor adopta.

Acurateţe

Fii factual.
Spune şi ceea ce nu ştii, nu doar ceea ce şti. (Dacă cititorul/ascultătorul/telespectatorul ştie mai multe decât tine, tocmai l-ai invitat să completeze).
Acurateţea înseamnă să corectezi ceea ce ai scris greşit, şi să faci asta prompt. Este mult mai uşor să faci asta online, unde putem atenua sau limita pagubele generate cititorilor de erorile noastre.

Cinste/Imparţialitate

Aceasta este dificilă, în practică, după cum acurateţea este simplă. Imparţialitate este de multe ori în ochii privitorului. Dar chiar şi aşa cred că există unele principii ce se pot aplica universal.

Imparţialitatea înseamnă, printre altele, ascultarea diferitelor puncte de vedere şi încorporarea acestora în jurnalism. Nu înseamnă repetarea papagalicească a minciunilor sau a distorsionărilor pentru a dobândi acea echivalenţă leneşă care îi duce pe unii jurnalişti să primească citate (declaraţii) ce sunt în opoziţie cu faptele care susţin în mod covârşitor una din părţi.

Imparţialitatea însemnă de asemenea să permiţi oamenilor să răspundă aunci când ei cred că ai greşit, chiar dacă nu eşti de acord cu ei. Iarăşi, asta e mult mai uşor online decât într-o pulicaţie tipărită sau radio/tv.

În sfârşit, imparţialitatea derivă din dintr-o stare a minţii. Ar trebui să fim conştienţi de lucrurile care ne conduc, şi întotdeauna să avem voinţa de a-i asculta pe cei cu care nu suntem de acord. Prima regulă a unei conversaţii este ascultarea – şi ştiu că învăţ mai multe de la oameni care cred că eu greşesc decât de la cei care sunt de acord cu mine.

Transparenţa

Dezvăluirea (en: disclosure) este câştigarea de credit ca şi o completare la jurnalism. Este mai uşor de spus decât de făcut, desigur.

Nimeni nu poate argumenta în mod plauzibil ideea că jurnaliştii trebuie să dezvăluie anumite lucruri, cum ar fi conflictele financiare sau de interese. Dar care este limita? Ar trebui ca jurnaliştii de toate tipurile să-şi facă viaţa o carte deschisă? Cât de deschisă?

Prejudecăţile personale, chiar şi cele inconştiente, afectează jurnalismul de asemenea. Eu sunt american, crescut cu anumite credinţe pe care mulţi oameni din alte ţări (sau chiar din Statele Unite) le resping categoric. Trebuie să fiu conştient de lucrurile pe care le iau de bune, şi să le confrunt periodic, în timp ce-mi fac treaba.

Un alt mod de a fi transparent este felul în care prezentăm o poveste. Ar trebui să trimitem către materialele sursă cât mai mult posibil, susţinând ceea ce spunem oamenilor cu fapte şi date verificabile. (Poate aceasta ar trebui să fie parte din Acurateţe şi Completitudine, dar se potriveşte şi aici.)

Independenţă

Jurnalismul onorabil înseamnă a urma povestea acolo unde te duce. Când media este consolidată în câteva companii mari sau sunt sub mâna guvernului, aceasta nu se poate întâmpla. Este simplu să fii independent online. Doar porneşte un blog. Dar nimeni să nu îşi imagineze că nu se va aplica aceeaşi presiune de la mediul de afaceri sau guvern când un blogger va înverca să-şi câştine existenţa din noua sa profesie.

Jeff Jarvis, un blogger proeminent american, adaugă diverse alte idealuri. Bloggerii trebui să aprecieze etica conversaţiei. El acordă atenţie la ceea ce pentru mine este linia decisivă a acestei noi lumi, anume: converaţia duce la înţelegere.

Într-o conversaţie, prima regulă este să asculţi. Etica necesită ascultare, pentru că aşa învăţăm.

Dal Gillmor este fondator al Grassroots Media Inc., o companie ce ţinteşte să facă accesibil jurnalismul la firul ierbii şi să-i lărgească sfera de influenţă. Primul lui site este bayosphere.com în San Francisco Bay Area. Este autorul cărţii Noi, Media: Juralism la firul ierbii prin Oameni, pentru Oameni (O’Reilly Media, 2004)

Notă: Am tradus grassroots cu „la firul ierbii”. Nu cunosc o traducere mai bună. Mai sunt şi alte expresii care m-au pus în dificultate, deşi le înţeleg perfect. bottom line, disclosure, ş.a.

Blogging: Dacă feed-ul blogului tău este redus la un sumar, asigură-te că e captivant

Pentru blogurile care folosesc WordPress ca şi sistem de administrare al conţinutului (CMS – Content Management System) se poate activa opţiunea ca feed-ul RSS să conţină doar un sumar al postării, nu întreg articolul. Cei care activează aceată opţiune o fac de obicei ca abonaţii prin RSS să acceseze blogul pentru a citi postarea, şi a primi astfel o vizită în plus. Un alt motiv este că unele bloguri de succes sunt agregate de site-uri care fac bani pe seama altora, afisând o postare întreagă de pe blogul agregat. Şi în acest caz, autorul original pierde vizite.

Recent am limitat şi eu numărul de caractere al feed-ului feedburner de pe clujulevanghelic.ro la 400 (feed-ul original, clujulevanghelic.ro/feed l-am lăsat întreg, totuşi). Motivul pentru care am redus feed-ul FeedBurner este că majoritatea abonaţilor citesc actualizările prin email, nu folosing vreun feed reader, şi astfel toată munca mea ajunge automat în Inbox la oricine se abonează, şi nu sunt foarte confortabil cu asta.

Şi care-i treaba cu captivanţa? Păi dacă nu îl faci curios pe cititorul abonat la feed-ul scurt în atâtea caractere câte ai permis, l-ai pierdut. Nu va accesa blogul să citească postarea completă. Aşa că este foarte important ca să arunci momeli în prima propoziţie, încât cititorul să fie suficient de interesat ca să acceseze adresa pentru conţinutul complet.

Dacă doriţi să lăsaţi doar un sumar în feed-ul blogului WordPress, acesaţi Dashboard (Panoul de control) / Settings (Setări) / Reading (Citire) / For each article in a feed, show  (Pentru fiecare articol dintr-un feed, arată) / Rezumat (Summary) / Save Changes (Salvează).

Dar înainte de a face asta, estimează dacă merită câştigul celor ce vor intra pe blog din sumar faţă de pierderea celor care vor trece mai departe in reader pentru că nu i-ai prins din prima frază (sumarul la WordPress este chiar redus, ~300 semne).

Tutorial: cum să incluzi o poză de pe net într-o postare de blog

Pentru că am văzut că mulţi blogări încarcă poze de pe net pe blogul lor ca să le poată includă în postare, m-am gândit să scriu acest mic tutorial care sper că va uşura sarcina aceasta, arătând că nu este nevoie să se descarce o poză de pe un site pe computerul personal şi să fie încărcată apoi pe blogul propriu pentru afişare, ci poate (şi este preferabil) să fie afişată direct de pe site-ul de origine.

Pentru a uşura înţelegerea voi folosi un exemplu, incluzând în această postare o poză de pe flickr şi una de pe Arhiva revistei Life stocată de Google.

Includerea unei imagini de pe Flickr

  1. Intrăm pe flickr.com, dăm click pe search, apoi pe Advanced Search, (ne interesează doar acele imagini care pot fi folosite de alţii, adică sub licenţă Creative Commons).
  2. În căsuţa de căutare eu scriu romania după care bifez în partea de jos Only search within Creative Commons-licensed content (dar şi alte opţiuni, dacă ne interesează) şi apăs pe butonul Search (cel de jos). Aici sunt rezultatele. Frumoase poze, nu?
  3. Să includem poza aceasta, din Sibiu. Click pe poză, aleg mărimea medie (medium).
  4. Dau click dreapta pe imagine, aleg Properties şi mă uit la adresa pozei din Location, dacă foloseşti Firefox, sau Address (URL), dacă foloseşti Internet Explorer.
  5. Selectez şi copiez adresa ce mi-o spune browser-ul după care revin la postarea mea de blog.
  6. Click pe butonul WordPress Add an image, aleg fila From URL, fac paste în căsuţa Image URL la adresa imaginii, pun titlu, caption, iar la Link Image To fac copy/paste la adresa copiată la punctul (3), pentru ca cine dă click pe poza de la noi să fie dus la imaginea originală, din contul flickr al fotografului. E voilà:
Romanias mountains
Romania's mountains

Includerea unei imagini din Google Images

Paşii sunt simiari, dar repetiţia este mama învăţăturii 🙂

  1. Acceşăm Google Images, arhiva Life (colecţie de imagini aparţinând revistei Life, începând cu anul 1750)
  2. Ma interesează imagini din România, deci să vedem ce are Life despre România. Da, faine, dar merg la pagina a doua.
  3. O aleg pă ţărăncuţaZiina Antanasie. Observăm că ni se permite folosirea „For personal non-commercial use only” – pentru uz personal non-comercial. E ok, blogul acesta nu este comercial.
  4. Dau click dreapta pe imagine, aleg Properties şi mă uit la adresa pozei din Location, dacă foloseşti Firefox, sau Address (URL), dacă foloseşti Internet Explorer.
  5. Selectez şi copiez adresa ce mi-o spune browser-ul după care revin la postarea mea de blog (asiguraţi-vă că aţi copiat tot URL-ul).
  6. La fel ca mai sus, Click pe butonul WordPress Add an image, aleg fila From URL, fac paste în căsuţa Image URL la adresa imaginii, pun titlu, caption, iar la Link Image To fac copy/paste la adresa copiată la punctul (3), pentru ca cine dă click pe poza de la noi să fie dus la imaginea originală, din arhiva Google/Life. E voilà:
Rumanian peasant girl Ziina Antanasie,16, oldest of 10 children, at home.
Rumanian peasant girl Ziina Antanasie,16, oldest of 10 children, at home. © Time Inc.

Gata.

Ideea de bază este că după ce aţi găsit o imagine, îi aflaţi adresa şi o includeţi în postare folsind From URL, nu From Computer. Iar la câmpul  Link Image To: nu uitaţi să puneţi adresa unde aţi găsit imaginea.

Happy blogging!

Ce este un blog?

Blogul este o pagină web cu o serie constantă, regulată şi cronologică de însemnări (postări sau intrări), despre un subiect sau o multitudine de subiecte.

O însemnare (postare) este compusă obligatoriu din titlu, text (ceea ce citiţi acuma), dată de publicare, adresă URL, şi conţine, opţional, fotografii, fişiere audio şi video şi linkuri către informaţii de pe alte site-uri sau bloguri. Fiecare însemnare este stocată pe o pagină individuală într-o arhivă cu teme specifice şi poate fi accesată oricând prin intermediul unei adrese internet unice (permalink [de la permanent link]). Blogurile pot fi creaţii individuale sau pot reprezenta suma contribuţiilor mai multor persoane. Suma blogurilor şi a legăturilor dintre acestea alcătuiesc blogosfera .

New Media, Doina Goţu-Tudor, p. 34

Şi acum voi relua, exemplificând tocmai cu blogul meu şi postarea aceasta:

Blogul este o pagină web cu o serie constantă, regulată şi cronologică de însemnări (postări sau intrări), despre un subiect sau o multitudine de subiecte. (Blogul acesta are unul din subiectele princiale cugetările mele, intrate la categoria reflections.)

O însemnare (postare) este compusă obligatoriu din titlu (ex titlu: Ce este blogul?), text (ceea ce citiţi acuma), dată de publicare (19.03.2009), adresă URL (https://tomoiaga.ro/2009/03/19/ce-este-blogulce-este-blogul/), şi conţine, opţional, fotografii, fişiere audio şi video şi linkuri către informaţii de pe alte site-uri sau bloguri (în această postare nu am aşa ceva). Fiecare însemnare este stocată pe o pagină individuală într-o arhivă cu teme specifice (această postare este la categoria citate, adică îi citez  pe alţii) şi poate fi accesată oricând prin intermediul unei adrese internet unice (permalink, de la permanent link). Blogurile pot fi creaţii individuale sau pot reprezenta suma contribuţiilor mai multor persoane (blogul meu e doar al meu, dar pe SOCLU suntem mai mulţi). Suma blogurilor şi a legăturilor dintre acestea alcătuiesc blogosfera (Blogosfera evanghelică românească -o parte a ei- a fost identificată de Alin Cristea aici).

Explicaţiile dintre paranteze îmi aparţin, desigur.