„Finalitatea creaţiei şi a istoriei este transfigurarea sau sfinţirea lor prin participare la lumina ne­creată şi neapusă din Împărăţia cerurilor”

Profunzimea și limpezimea teologică a Patriarhului Daniel mă surprinde iarăși. De data aceasta se oprește asupra semnificației artei sacre.

Iconografia bizantină este conformă cu Liturghia ortodoxă bizantină, fiind veşmântul pictural al conţinutului ei spiritual.

Deci, pictura nu este o simplă podoabă. Ea nu este, în primul rând, un element didactic, ci este un element liturgic, participativ la celebrarea Sfintei Litur­ghii.

http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/iconografia-bizantina-cadru-normativ-pentru-pictura-bisericeasca-actuala

Dacă în Ortodoxie liturghia este conformă cu iconografia, și împreună cu arhitectura, și toate laolaltă cu hristologia calcedoniană și trinitarianismul niceo-constantinopolitan, ce însemnează lipsa acestora?

Intuiesc că lipsa iconografiei este conformă cu lipsa lui Hristos din Cina Domnului, cu trinitarianism vag din programele și rugăciunile dezechilibrat isusiste, cu lipsa tainelor, cu lipsa preoților și a continuității apostolice, cu lipsa sacramentalității.

Sacramentalismul bisericii primare poate părea un moft, un obstacol în calea închinării simple în duh și adevăr, o alterare a purității și simplității evangheliei. Realitatea istorică este însă alta. Sacramentalismul creștin a fost factorul principal prin care istoria a fost și este frânată de la secularizare. În esență, sacramentalismul înseamnă afirmarea clară a lucrării obiective a Duhului Sfânt prin materie, prin creație. Cei care au pierdut această perspectivă speculează că materia va fi anihilată și va exista un fel de recreere a lumii. Ei nu cred în transfigurarea acesteia, motiv pentru care nu au și nu cred că pot exista trupuri pătrunse de harul Duhului Sfânt cunoscute în Biserică ca moaște. Dar Hristos nu se poate dezice de sine însuși, căci El și-a luat trup din creație, din Maria. În trupul omenesc transfigurat prin înviere s-a înălțat la cer. Este o blasfemie a crede ca Iisus va anihila creația (conform unei interpretări greșite a Ap. Petru). Creația va fi curățită prin foc, nu anihilată.

Inceputul secularizarii s-a produs întai și întai în plan teologic: s-a întamplat când primul reformator radical a spus: „nu sunt taine”. Desigur, seculariazarea și-a gasit un aliat, mai slab e drept, în ambivalența reformei magisteriale, care doar a redus tainele, și le-a micșorat înțelesul sacramental.

Și totuși, deși sacramentalismul ortodox este o mâncare prea tare pentru creștinul reformat radical, există o punte: Iisus. Când creștinul reformat radical va căuta credința dincolo de asentimentul intelectual la anumite adevăruri propoziționale și dincolo de emoționalismul facilitat de artificii retorice și unduiri melodice, încercând mai degrabă să-și împroprieze misterul biblic care afirmă că fiul dinainte de veci al lui Dumnzeu Tatăl este și fiu după trup al Mariei, atunci va întrezări, cu oarecare spaimă, posibilitatea ca adevărul să fi fost sub ochii săi, dar prea mundan ca să fie recunoscut.

„Biserica Ortodoxă românească nu a avut niciodată relaţii constante şi privilegiate cu biserica rusă”

Horațiu Pepine: „Nu există în ultimele secole niciun precedent care ne-ar îndreptăţi să credem că Biserica Ortodoxă românească s-ar putea lăsa cumva sedusă de promisiuni rostite la Moscova, care în plus nu poate separa ortodoxia propriu-zisă de mesianismul rusesc. Problema Basarabiei, ruptă între Patriarhia de la Moscova şi cea de la Bucureşti, nu face la rândul ei decât să sporească răceala care a caracterizat mereu aceste două spaţii, unite doar prin iniţiative personale şi cu totul libere faţă de orice autoritate politică sau eclezială”

http://www.dw.de/biserica-ortodox%C4%83-%C5%9Fi-rusia/a-18363590

Biserica Ortodoxă românească are relații constante cu toți sfinții tuturor neamurilor care i-au dat, prin constanta pomenire a lor la liturghie și în rugăciunile personale ale credincioșilor. Astfel, ortodocșii sunt în comuniune permanentă cu sfinții adormiți, fie proorocii iudei din biserica de sub lege, fie sfinții creștini care au viețuit pe actualele teritorii ale țărilor Siria, Egipt, Turcia, Regatul Unit, Italia etc. Ortodoxia nu are o țară specială la care să se uite cu precădere pentru modele duhovnicești și ale cărei manifestări religioase să le emuleze. În fapt contează mai puțin că Siluan Athonitul a fost de neam rus cât faptul că a ajuns sfânt. Contează mai puțin că Serafim Rose a fost american, cât faptul că a avut o viață înalt duhovnicească.

În opinia mea postmodernitatea și globalizarea permit redescoperirea conștiinței universale a ortodoxiei iar elementul etnic ar trebui subordonat acestei conștiințe.

National Geographic: Reinvierea Bisericii Ruse (de Serge Schmemann)

Un reportaj interesant în Rusia ortodoxiei care renaște, de Serge Schmemann.

Biserica inca nu are o existenta comunitara reala, spiritul ei nu a inviat cu adevarat. „Regimul sovietic era produsul necredintei, dar macar li se permitea adevaratilor credinciosi sa traiasca flacara religiei – spune el. in ziua de azi, ne preocupam mai mult de combaterea «dusmanilor credintei» decat de cainta.“

In 1987 nu existau decat trei manastiri in Rusia; astazi sunt 478

Întreg reportajul: http://www.natgeo.ro/locuri-si-oameni/tari-in-actualitate/8953?showall=1

Serge Schmemann (născut în 12 Aprilie 1945) este jurnalist la International Herald Tribune. Este fiul răposatului preot Alexander Schmemann.

Înmulțirea hristoșilor mincinoși, semn al venirii a doua a lui Iisus

În evanghelia de azi (Matei 24:3-35) Iisus menționează semne ale celei de-a doua veniri a Sa. Ce este foarte interesant este insistența pe ferirea de proorocii și hristoșii mincinoși. Nu avertizează împotriva ateismului sau a altor religii, ci a celor care vin chiar (pretins) în numele Lui. Creștinii să știe deci că există și oameni care cheamă la o credința strâmbă în Iisus, spre rătăcire.

  • Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi.
  • Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.
  • Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
  • Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi.

Ortodoxia învață că Iisus este Unul din Treime, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, ca ÎNCĂ este OM, ÎNCĂ are trup omenesc, îndumnezeit prin înviere, că este fiu din veșnicie al Tatălui și după trup ÎNCĂ ESTE FIU al Mariei. Biserica Ortodoxă învață că Maria încă ESTE Maica lui Dumnezeu (Fiul) și o numește așa.

„Luteranismul a hotărât, în cadrul Dialogului Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Federaţia Luterană Mondială, să accepte toate hotărârile dogmatice ale celor VII sinoade ecumenice, dar nu şi pe cele canonice”

„Deja din secolul al XVI-lea au existat foarte multe curente diferite în luteranism, şi în cadrul acestor diverse curente au existat şi duşmani ai icoanelor. Dar Luther a apărat icoanele şi la el chiar putem întâlni întemeierea pe care o folosim şi noi ortodocşii pentru cinstitele icoane, şi anume întruparea lui Hristos. Ceea ce nu există în Biserica Luterană, în ciuda acestei hotărâri pe care a luat-o Federaţia Luterană, este cinstirea directă a icoanei. Eu n-am fost singurul luteran care cinstea icoanele, mai există şi alţii.”

http://ziarullumina.ro/interviu/e-imposibil-sa-ramai-protestant-cand-scrii-despre-ortodoxie

Însă eu văd o legătură indisolubilă între hotărârile dogmatice și cele canonice, dar mai ales între dogmă și cult, și în principal Liturghia. În opinia mea ortodoxia dogmatică este imposibil de păstrat fără cultul ortodox, și mai ales este imposibil de păstrat în formele de creștinism în care cultul este „spontan” sau „liber”.

Spitalul și Policlinica Providența

al Mitropoliei Moldovei.

știrea e din 2008, dar acuma am văzut-o pe facebook: „Prima unitate cu paturi a Bisericii Ortodoxe Romane, si anume Spitalul Providenta din Iasi, se va deschide la sfarsitul acestui an de catre Mitropolia Moldovei si a Bucovinei. Aici vor fi ingrijiti oameni nevoiasi si loviti de boala.” (romanialibera.ro)

Dar, vorba cântecului, Dumnezeu nu apare la știri. În cazul acesta acțiunile sociale ale BOR. Ceea ce nu e tocmai corect, sunt multe articole pozitive pe adevărul.ro sau la ProTV despre acțiunile frumoase ale Bisericii Ortodoxe.

„și văzând credința LOR…”

Este unul din versetele peste care am trecut fără să mă împiedic, deși e incomod, ca adevărul.

Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!

Parte din Evanghelia citită azi în bisericile ortodoxe.

Cum a fost posibil ca Iisus nu doar să vindece pe unul pentru credința altora, dar și să-i ierte păcatele unuia pentru credința altora? E biblic versetul ăsta?

Pentru că dacă acest verset e biblic, ne-am putea pomeni că Dumnezeu ar putea să lucreze eficace cu copii pentru credința părinților firești sau spirituali. În felul acesta s-ar putea fundamenta azi-mâine botezul copiilor, pentru credința părinților și a nașilor (care adunați fac de obicei, coincidență, 4 inși).