Blessed Augustine on liking parts of the Gospel

If you believe what you like in the Gospel, and reject what you don’t like, it is not the Gospel you believe, but yourself.

― Blessed Augustine of Hippo

There is an equivalent reading of the quote above that would render like this:

If you interpret the Gospel as you like, and reject the Church’s continuous understanding of it from 30 A.D. to 2016 A.D., it is not the Gospel you believe, but your own interpretation of it, and in the end yourself.

Anyone reading or hearing the Gospel is interpreting the Gospel, and the righteous man purpose is to find and assume and interiorize the right interpretation of the Gospel, the one that was continuously witnessed and believed since the day one of the Church.

rugă

Rugăciunea ortodoxă de pocăință este notă de subsol la smerirea lui Petru, tânguirea vameșului și plânsul tâlharului.

Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.

Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.

Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.

Patriarhul Daniel îndeamnă la implicarea în viața parohiei a tuturor membrilor mireni sau laici

Activităţile social-fi­lantropice trebuie să fie folositoare cu prioritate celor aflaţi în nevoi. Aceasta înseamnă şi implicarea în acţiune a tuturor membrilor mireni sau laici ai comunităţii pa­rohiale, având vocaţia de a fi buni creştini misio­nari, deschişi şi disponibili pentru lucrarea binelui comun. Parohia şi Biserica în general au nevoie as­tăzi de laici bine pregătiţi şi angajaţi în diferite do­me­nii de activitate: social, admi­nistrativ, cultural şi altele.

Pentru copii şi tineri trebuie organizate excursii, tabere, pelerinaje, concursuri, întruniri cultural-duhovniceşti, dar şi programe tematice privind problemele de azi ale familiei şi ale comunităţii în care trăiesc, din ţară sau din diaspora română.

(basilica.ro)

Pastor John Piper on „Why Evangelicals Go Catholic?” (and Pastor Marius Cruceru on „Why Evangelicals go Orthodox?”)

I liked the answer Pastor John Piper gave to a someone asking why evangelicals go catholic, irenic and friendly. He lists four reasons for going Rome, yet he also has even more objections to going that way, in spite of all the shortcomings he agrees that evangelicals have.

  1. Many people of those who return to Rome are hungry for seriousness and are tired of the slapstick worship services that are normative in many evangelical churches.
  2. Many are hungry for roots, a sense of history that they don’t feel in the new church plant down the street that seems to mainly want to hide its connetedness to any tradition.
  3. Many are hungry for intellectual and artistic richness that worship services in jeans and movie clips and bouncing beach balls and the shrines of the drum set just don’t satisfy.
  4. Many are hungry for authority and clarity and stability and sometimes it is just easier to let the church tell you what to believe and to be unburdened by the need to work it all out.

Romanian Pastor Marius Cruceru has also identified some possible reasons for going East (slightly edited):

  • Superficialitatea unor jalnice spectacole carismatice,
  • friendeţea arătata lui Dumnezeu,
  • simplificarea vulgară a dogmaticii,
  • desprinderea de tradiţia dogmatică a secolelor trecute,
  • înlăturarea autorităţii mentorilor (avva) şi a formelor de ucenicie prin discipline spirituale

They are both partially right. But I believe Pastor Cruceru has a much more penetrating insight. It comes down to the most fundamental reality: the Holy Trinity and our public and private worship of The Triune God: „Protestanţii sînt în primejdia de a cădea în isusism, părăsind creştinismul trinitar tradiţional.” (see more here). This observation should be squared by each and every baptist and evangelical church in Romania. If the public services and the private prayer is constantly disproportionately „isusistă„, sunday after sunday, month after month, year after year (the blog post is 5 years old), then a genuine and true evaluation is needed by those that want to live in the truth. Because the truth is personal, and is tri-une-personal.

I see a great danger in all the evangelism effort to convert cultural and even practicing orthodox, from a fully fledged and robust trinitarianism, more formal and sober, and less emotional and didactic, but still robust trinitarianism to a jesusism that is not historically orthodox christian; this is the immense problem I see in Evangelical Protestantism.

Our theology is our public and private worship. Until our living theology is proved by practice, not books, that it is trinitarian and chalcedonian, we should be very weary of bringing converts. Better leave an less- or non- practicing orthodox the chance to return to his home during his life than to strip him/her of the possibility to be in his public and private worship a robust trinitarian and chalcedonian. Not in his intellect only, but in his/her gestures and bodily acts. Because God (the Son) has been made manifest in flesh, in body, and in body He resurrected and in body he ascended to heaven, and in body He will return, and we will see Him.

Lazăr Puhalo (Arhiepiscop): Ce este ideologia?

Încercarea de a descoperi adevărul vieţii prin formulări de orice tip are drept consecinţă adaptarea forţată a vieţii la tiparele inflexibile ale acestor formulări. Aceasta este ceea ce numim, de obicei, „ideologie” şi trebuie, fără îndoială, să fim atenţi să evităm înţelegerea credinţei într-un asemenea mod.

Arhiepiscop Lazăr Puhalo, Dovada lucrurilor nevăzute. Ortodoxia și fizica modernă p. 45 (citește fragment pe saitul theosis.ro)

Cât de biblică este rugăciunea „Născătoarea” către Mama lui Iisus?

Copil fiind am fost învățat, probabil de bunica Maria, trei rugăciuni: Tatăl Nostru, Născătoarea și Îngerașul.

După o întrerupere de peste o decadă am reluat obiceiul rugăciunii și către Mama lui Iisus. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că o mare parte din această rugăciune este compusă din versete biblice.

O redau mai jos in forma care mi-a fost transmisă în familie:

Născătoare de Dumnezeu
Fecioară,
Bucură-te ceea ce ești plină de har [Luca 1:28]
Marie,
Domnul este cu tine [Luca 1:28]
Binecuvântată ești între femei [Luca 1:28, Luca 1:42],
Binecuvântat este rodul pântecelui tău [Luca 1:42]
Căci ai născut nouă pe Hristos
Mântuitor și izbăvitor sufletelor noastre,
Preasfântă Fecioară,
Maica Domnului din cer [Luca 1:43],
Roagă-te pentru noi păcătoșii,
Acum și-n ceasul morții noastre.
Amin

Încerc să îmi dau seama care ar fi obiecțiile creștinilor evanghelici (neoprotestanți) față de această rugăciune.

Dacă unul din evanghelicii care cunosc Biblia în amănunt inclusiv aceste versete ar avea șansa să o întâlnească pe Maria, ar putea fără ezitare să spună și ei în cuvinte 100% biblice:

Maica Domnului [Luca 1:43]
Bucură-te ceea ce ești plină de har [Luca 1:28]
Domnul este cu tine [Luca 1:28]
Binecuvântată ești între femei [Luca 1:28, Luca 1:42],
Binecuvântat este rodul pântecelui tău [Luca 1:42]

Și evanghelicii, fiind calcedonieni, nu ar avea nici o problemă în a o numi pe Maria Theotokos, adică Născătoare de Dumnezeu.

La partea cu „Fecioară” s-ar opri, căci ei cred că Maria nu a rămas fecioară și după naștere.

Evanghelicii nu ar putea să spună nici „Roagă-te pentru noi păcătoșii, Acum și-n ceasul morții noastre”, căci ei cred (în context polemic cu bisericile vechi) că doar Iisus este mijlocitor între oameni si Dumnezeu [Tatăl].

Trecând peste obiecțiile de mai sus, un evanghelic ar putea teoretic să rostească cu conștiința teologică împăcată o parte semnificativă a rugăciunii Născătoarea:

Născătoare de Dumnezeu
Bucură-te ceea ce ești plină de har [Luca 1:28]
Marie,
Domnul este cu tine [Luca 1:28]
Binecuvântată ești între femei [Luca 1:28, Luca 1:42],
Binecuvântat este rodul pântecelui tău [Luca 1:42]
Căci ai născut nouă pe Hristos
Mântuitor și izbăvitor sufletelor noastre.
Maica Domnului [Luca 1:43] din cer
Te fericim toate neamurile [Luca 1:48]
Amin

Evanghelicii au expresia „să mijlocim în rugăciune pentru fratele/sora” deci și ei cred că un om se poate ruga pentru alt om lui Dumnezeu Tatăl sau lui Iisus.

Dacă în practica evanghelică putem ruga un om (pastorul, soțul/soția, prietenii) să se roage pentru noi, sau pentru altcineva, și știind din gura lui Iisus că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.” (Matei 22:32), de ce un om viu (Maria) nu se poate ruga pentru alt om (eu, sau altul)? Eu am reușit să identific un singur răspuns posibil: Evanghelicii a priori nu au conceptul de sfinții vii în prezenta Sfintei Treimi care se roagă pentru noi și cărăra noi ne putem ruga exact cum rugăm pe pastor să se roage pentru noi. Asta înseamnă că indiferent de argumentație (sau lipsa ei) există un fiat teologic, un tabu prin care evanghelicii știu că așa ceva nu se face.

Este și experiența mea de fost evanghelic: în mod curios, odată cu „acceptarea lui Isus ca mântuitor personal” în chip neoprotestant de către un creștin ortodox tot universul teologic se reclădește de cele mai multe ori inconștient. Prin această reclădire a universului teologic se întâmplă pe parcurs o îndepărtare constantă de Maria, care în timp ajunge o străină.

Creștinii ortodocși, pe de altă parte, se identifică cu ucenicul Ioan, căruia Iisus îi spune: „Iată mama ta!”. Cu dragoste și afecțiune filială, dar și cu evlavie și respect față de calitatea de a fi Mamă a lui Dumnezeu (Fiul), creștinii aflați în continuitate cu ucenicul iubit o numesc pe Maria: Maica Domnului (apelativ biblic), Măicuță Sfântă ș.a.

Aceste gânduri sunt prilejuite de apropierea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului.

Eugen Ionescu: Mărturie asupra Bisericii de astăzi

Un preot catolic cere un sfat de la Eugen Ionescu.
Răspunsul este prompt: „Ce căutaţi la mine îmbrăcat în civil? Fiţi ceva inacceptabil, neaşteptat, nu din acest veac, puneţi-vă o sutană! Ce e cravata asta? Sînteţi ca toată lumea. Eu am nevoie de cineva care să fie în afara lumii, în lume dar în acelaşi timp în afara lumii.”

Omul firesc, material, senzorial este omul care deși poate este etic și chiar religios nu mai are nici intuiția și nici dorul transcendenței.

Tot Eugen Ionescu: „Şi dacă există o absenţă a contemplaţiei şi o absenţă a metafizicii în lumea modernă, aceasta se datorează în mare parte catolicismului, istoricizării catolicismului.”

Și când te gândești că unul din reproșurile majore care se aduc Bisericii Ortodoxe și Patriarhului Daniel este ca nu sunt mai „istoricizați”, să vină cu soluții sociale, cu analize și recomandări politice.

Nu, rolul primordial al preoților și al Bisericii este să slujească Liturghia și sfintele taine, să boteze, să miruiască, să sfințească chiar și cu trafaletul, să zidească biserici și catedrale, să catehizeze poporul și să nască sfinți. Să nu fie din lumea aceasta. Să nu se istoricizeze. Să nu sucombe istoriei. Să fie o priveliște pentru lume, îngeri și oameni.

Sfântul Munte Athos

der-franzoesische-schriftsteller-und-dramatiker-eugene-ionesco-ist-unvergessen-

Convorbire între Părintele Lendger și Eugen Ionescu (Antidotes, Gallimard, 1977, p. 241-248)
Traducere: Maria-Cornelia Oros

Eugen Ionescu:Ceea ce mi se pare scandalos este faptul că Biserica pare că vrea să se aneantizeze în Istorie, în asemenea măsură se teme de a fi în afara Istoriei. Este aberant, pentru că rolul său este într-adevăr de a fi în afara Istoriei, de a conduce lumea, Istoria, spre cel Veşnic, de aceea ea trebuie să ridice Istoria în supra-Istorie, trebuie să ofere tehnicile rugăciunii şi ale contemplaţiei. Acum ea pare să nu mai facă altceva decît politică şi demagogie. Biserica nu vrea să-şi piardă clientela, ci să-şi cîştige şi alţi clienţi. Este aici un semn de secularizare cu adevărat dezolant. Omul are nevoie astăzi tocmai de o insuliţă care să nu fie dusă de vînturile Istoriei, care să reziste la furtuni, care să nu fie temporală. Adică tocmai ceea ce Biserica nu…

View original post 2,435 more words

God still cares for the separated body

O paralelă interesantă și pertinentă între vechiul Regat de Nord și de Sud al lui Israel, pe de o parte, și Biserica Răsăriteană și cea Apuseană, pe de altă parte. Dacă putem extrapola paralela pentru viitor, ne-am putea gândi că vor veni vremuri când, sub imperativul unor evenimente dramatice, rămășițele din est și vest ale bisericilor se vor reuni.

God still cares for the separated body. Whereas the Old Testament contains largely a Southern focus, God did not entirely abandon the Northern Kingdom. He still sent prophets to her to proclaim repentance. Elijah, one of the greatest prophets and highly revered in Orthodoxy, was a prophet to the Northern Kingdom. Even though they had rejected God’s covenant with David, they were still regarded as being recipients of the covenant given to Abraham and ratified with Isaac and Jacob. As St. Paul stated, “The gifts and callings of God are irrevocable” (Romans 11:29). If we (I speak as an Orthodox Christian) do maintain that the Orthodox Church is uniquely the Church of Christ, then I believe that we must also acknowledge that the apostolic churches that have gone into schism from Orthodoxy do retain the apostolic gift and ecclesiastical calling of God. They should be treated as being beloved for the sake of the covenant, for if the ten tribes of Israel were still counted as such after rejecting the promise to David and after setting up schismatic shrines, how much more should the labors of the Apostles throughout the world be counted as precious, even if they have departed in schism?

[…]

Like repentance, unity is something that must be fought for, struggled for, and suffered for. Sectarianism in so many ways represents the opposite, the lack of struggle and the lack of suffering for our separated Christian brothers and sisters.

Eric Jobe, Departing Horeb blog, Sectarianism: A Biblical History and Lessons for Today

http://blogs.ancientfaith.com/departinghoreb/sectarianism-a-biblical-history-and-lessons-for-today/