“Luteranismul a hotărât, în cadrul Dialogului Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Federaţia Luterană Mondială, să accepte toate hotărârile dogmatice ale celor VII sinoade ecumenice, dar nu şi pe cele canonice”

“Deja din secolul al XVI-lea au existat foarte multe curente diferite în luteranism, şi în cadrul acestor diverse curente au existat şi duşmani ai icoanelor. Dar Luther a apărat icoanele şi la el chiar putem întâlni întemeierea pe care o folosim şi noi ortodocşii pentru cinstitele icoane, şi anume întruparea lui Hristos. Ceea ce nu există în Biserica Luterană, în ciuda acestei hotărâri pe care a luat-o Federaţia Luterană, este cinstirea directă a icoanei. Eu n-am fost singurul luteran care cinstea icoanele, mai există şi alţii.”

http://ziarullumina.ro/interviu/e-imposibil-sa-ramai-protestant-cand-scrii-despre-ortodoxie

Însă eu văd o legătură indisolubilă între hotărârile dogmatice și cele canonice, dar mai ales între dogmă și cult, și în principal Liturghia. În opinia mea ortodoxia dogmatică este imposibil de păstrat fără cultul ortodox, și mai ales este imposibil de păstrat în formele de creștinism în care cultul este “spontan” sau “liber”.

Spitalul și Policlinica Providența

al Mitropoliei Moldovei.

știrea e din 2008, dar acuma am văzut-o pe facebook: “Prima unitate cu paturi a Bisericii Ortodoxe Romane, si anume Spitalul Providenta din Iasi, se va deschide la sfarsitul acestui an de catre Mitropolia Moldovei si a Bucovinei. Aici vor fi ingrijiti oameni nevoiasi si loviti de boala.” (romanialibera.ro)

Dar, vorba cântecului, Dumnezeu nu apare la știri. În cazul acesta acțiunile sociale ale BOR. Ceea ce nu e tocmai corect, sunt multe articole pozitive pe adevărul.ro sau la ProTV despre acțiunile frumoase ale Bisericii Ortodoxe.

“și văzând credința LOR…”

Este unul din versetele peste care am trecut fără să mă împiedic, deși e incomod, ca adevărul.

Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!

Parte din Evanghelia citită azi în bisericile ortodoxe.

Cum a fost posibil ca Iisus nu doar să vindece pe unul pentru credința altora, dar și să-i ierte păcatele unuia pentru credința altora? E biblic versetul ăsta?

Pentru că dacă acest verset e biblic, ne-am putea pomeni că Dumnezeu ar putea să lucreze eficace cu copii pentru credința părinților firești sau spirituali. În felul acesta s-ar putea fundamenta azi-mâine botezul copiilor, pentru credința părinților și a nașilor (care adunați fac de obicei, coincidență, 4 inși).

De ce îi cinstesc creştinii pe sfinţi?

Patriarhul Daniel nu pare a avea multă carismă în genul Papei Francisc, dar mie îmi pare că gândirea lui este foarte limpede şi exprimarea teologică precisă. Nu sunt multe intervenţii în presă, şi cea de mai jos e de fapt dintr-o predică din 2011 cu ocazia canonizării Ierarhului Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei.

Iată cum explică, catehetic, PF Daniel, motivaţia şi înţelesul cinstirii sfinţilor:

Când noi cinstim pe toţi Sfinţii lui Dumnezeu nu cinstim în ei natura umană, autonomă şi autosuficientă, ci lucrarea lui Dumnezeu în oameni.

În sfinţi noi nu cinstim orgoliul omenesc şi greşelile oamenilor, ci în sfinţi cinstim lucrarea Duhului Sfânt care iartă păcatele şi care dăruieşte oamenilor harul şi iubirea Preasfintei Treimi. […]

Cinstirea sfinţilor nu intră în concurenţă cu cinstirea lui Dumnezeu, ci dimpotrivă Dumnezeu se bucură că cinstim pe prietenii Lui care sunt sfinţii. Continuarea

40 de zile pentru viață – 2015

“Priveghere” în Postul Paștelui 2015 lângă Clinica Dominic Stanca, locul unde unii copii sunt ajutați să iasă vii și alții forțați să iasă morți.

După primele zile de “veghe pașnică”, pe zidurile clinicii au apărut câteva graffiti-uri și texte ale celor Pro Choice.

image

image

image

image

image

image

image

image

Saitul campaniei: http://40dezile.lifenation.org/

Inițiativa se prezintă non-denominațională, dar pare a fi derulată și susținuță în special de comunitatea neoprotestantă.

Ultima imagine e tot cu unul din zidurile clincii Dominic Stanca, cu un citat celebru din Antoine de Saint-Exupery, Micul prinţ. A fost scris cu mult înaintea campaniei pro viață.

Pozele sunt din 4 martie 2015.

Nedumeriri: “În duh și adevăr” (3)

Prima relatare a închinării la Iisus în Noul Testament este cea care se referă la adorarea magilor:

Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat.

Simetric, în ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, citim despre închinarea bătrânilor:

Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care şed înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor, au căzut cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu.

Deloc accidental, închinarea biblică “cu fața la pământ” a ajuns în cultul ortodox sub numele de metanii.

Și acum întrebarea evidentă: este închinarea în duh și adevăr una care implică doar sufletul și mintea excluzând trupul, așa cum insinuează în context polemic criticii ortodoxiei?

Și cealaltă întrebare, la fel de evidentă: este metania biblică? Și corolarul: este absența metaniei nebiblică?

Este închinarea care implică omul întreg, trup-suflet, biblică?

Nedumeriri: “În duh și adevăr” (2)

Dacă închinarea adevărată este neîntrupată, sau trupul este irelevant în închinare, atunci înseamnă că îngenuncherea este inutilă? Împreunarea mâinilor mai este “în duh și adevăr”? Statul în picioare, la adunările mai vechi, în timpul citirii Scripturii, este o anulare a preceptului “în duh și adevăr”? În definitiv, am putea avea reverență “în duh și adevăr” în timp ce ne rugăm sau ascultăm citirea Scripturii sau cântăm, iar cu corpul putem sta oricum. Poziția Lotus este la fel de legitimă ca statul într-un picior. Baterea din palme la fel cu băgatul mâinilor în buzunar. Că doar inima contează.

Sunt consecvenți cei care acuză pe ortodocși că nu se închină în duh și adevăr cu propria poziție? Sunt aceștia în ADEVĂR? Sau versetul de mai sus e folosit utilitarist-polemic, dar nu consecvent-teologic?

Nedumeriri: “În duh și adevăr” (1)

Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.

Dumnezeu Cuvântul a luat trup, într-adevăr, toată firea omenească inclusiv corporalul, ca să ne anunțe că trupul este inutil în închinare?

Este acest verset unul definitoriu, sau trebuie contextualizat cu toată învățătura lui Iisus despre trup, sau poate chiar cu toată învățătura Noului Testament despre trup, sau poate și cu învățătura Vechiului Testament despre trup?