Since Adam, Eve and Cain until this very day we became experts in exculpation, self-justifications, evading and distracting the attention towards others: “but you?” “and him?”.
De la Adam, Eva şi Cain până în această zi am devenit experţi în disculpări, autojustificări, eschive şi distragerea atenţiei spre alţii: “dar tu?” “şi el?”.
Moda rezoluțiilor de Anul Nou este destul de recentă prin România, și personal nu mi-am făcut nicio asemenea listă până acuma. Nici acuma nu doresc, deși am în minte cel puțin patru trei lucruri pe care mi le-am propus să le realizez în acest an. Toate țin de lucruri, nu de oameni. Materialistă lista, știu.
Am reflectat însă asupra anului 2009 și am identificat câteva învățăminte trăite pe spinarea proprie pe care vreau să le împart cu voi.
Nu voi permite opțiunilor politice să-mi afecteze relațiile de prietenie sau amiciție. Dacă nu ai votat ca mine (sau nu ai aceleași simpatii sau orientări politice) nu înseamnă că ești naiv, prost, idiot, irațional, retrograd. Dacă nu mă bucur că îți poți exercita dreptul de vot alegând altfel decât mine, nu sunt un adevărat democrat, ci pe undeva mi-aș dori ca toți să facă cum fac eu. Asta e nivelare comunistă.
Am început să fac economii. Cine face 75 de ron pe lună o să ajungă într-un an la 900 de ron, iar în cinci la 4500. Fără dobândă. După cinci ani îmi pot cumpăra ceva semnificativ cu acești bani, ceva ce nu aș fi luat dacă aș fi cheltuit tot în fiecare lună plângându-mă tot timpul că “eu nu am de unde”.
Planific pe termen lung. “Un obiectiv fără un plan este doar o dorință.” spune proverbul. L-am citit într-o bancă acum 5 luni. Tot atunci mi-am făcut un plan de economisire pe cinci ani. Da, cel de la puntul 2. Până acuma m-am ținut de el. Mai am un plan general pentru ce doresc să realizez anul acesta și foarte posibil îmi voi face unul curând pentru următorii 3-5 ani, legat de unele obiective care nu doresc să rămână doar dorințe.
Pentru 2 și 3 e nevoie să avem niscaiva scopuri, dorințe realizabile. Dacă nu avem, e deajuns să facem exact ce am făcut și până acum și totul va rămâne “așa cum a fost dintotdeauna”.
Dacă punctele 2 sau 3 vă trag cu ochiul, vă recomand blogul solvabil.hotnews.ro.
Temele de campanie sunt binecunoscute de toți cei care urmăresc chiar și fugitiv ziarele (și uneori televiziunile). Voi face referire la una singură: raportarea la trecutul comunist al țării noastre.
Oricare ar fi promisiunile electorale, oricarei tabere i-ar aparține mai mult sau mai puțin corupții, există un lucru fără de care România nu poate să prospere, material sau spiritual: împăcarea demnă nu mușamalizată cu propriul trecut. Nu cred că Geoană este comunist, și e posibil ca presupusele legături cu Securitatea ale lui Traian Băsescu chiar să existe. Trecând însă peste suspiciuni și presupuneri, ne putem raporta la fapte, iar acestea arată clar că oricât de comunist va fi fost actualul președinte, în mod practic ceea ce s-a întâmplat în timpul mandatului său vorbește în favoarea lui. Chiar ipocrit și fals să fi fost în condamnarea crimelor comunismului, ceea ce personal nu cred, fapt este că primul și cel mai mare pas în împăcarea României cu ea însăși a fost făcută cu sprijinul constant și chiar bătăios al lui Traian Băsescu. Puteți concepe un raport Tismaneanu sub președinția lui Năstase? Dar o implementare recomandărilor Raportului într-un eventual mandat al lui Geană? Puteți concepe o numire a unui Dorin Dobrincu la Arhivele Naționale și o deschidere a studierii acestora, așa cum s-a petrecut în ultimii ani, într-un eventual mandat al vreunui PSD-ist? Nicidecum. Vom vedea mai degrabă fumul unor “reconcilieri” de fațadă, nefaptice, care nu vor duce la nimic concret (cum am început să vedem de altfel). Ori pocăința fără reparație nu există, ba chiar este falsă și fățarnică.
Intuiesc că un eșec al “proiectului Johannis” (în fapt doar o imagine, un simbol, nimic palpabil și evaluabil deocamdată) într-un mandat Geoană va duce la o deziluzie a electoraului PNL muult mai mare decât un câștig al lui Traian Băsescu, oarecum previzibil în greșeli.
Peste toate, continuarea reformei României prin reconcilierea reparatorie cu propriul trecut este principalul motiv pentru care un om de dreapta, tânăr, nu poate vota pentru Geoană.
Votând președintele nu ne votăm un Mesia, nici măcar ca un altul să facă ceea ce noi trebuie să facem. Votez (printre multe altele) pentru acel candidat sub care să devină posibilă o spălare a rușinii trecutului neamului meu.
Din sloganul de promovare lipsește un cuvânt. Ghiciți care!
“Comisia Media le-a recomandat institutiilor de presa sa nu-i mai prezinte pe Sorin Rosca Stanescu si pe Bogdan Chireac ca jurnalisti.” (Hotnews.ro)
Nu-i problema, fac și ei un ban, doar se știe ca nu au miros. Înainte de turul I pentru prezidențiale făceau reclamă chiar și lui Zeus!
PS: Şantajistul a beneficiat în paginile Ziua de Cluj de la acelaşi Rareş Bogdan de o spalatură similară cu cele practicate la RTV. Nu, domnule Bogdan, nu Traian Băsescu decredibilizează presa. O faceţi voi înşivă. Cititorii apreciază publicaţia Ziua de Cluj pentru informaţiile locale de calitate, nu pentru (spă)lături electorale. Nu ne luaţi de proşti!
în text: “La fel ca la Timişoara, au încercat să creeze dezordineagitând lumea”
Bonus: Rareș Bogdan pune cuvintele Manifestaţiile spontane din articolul său între ghilimele. Iar spre sfârșit: “Cineva vrea dezordine cu orice chip în România!”; și “Sper în raţionalitatea şefilor Serviciilor de Informaţii locale, a Poliţiei şi Jandarmeriei pentru ca oraşul să fie ocolit de provocări creatoare de dezordine foarte periculoase.”
Rareș Bogdan dorește liniște. Antena3 și Realitatea TV la fel. Nu sunt singurii. Tot aud ca și unul din candidați ne promite liniște.
“Niciodată, nicăieri în lume, un tiran n-a fost prezentat ca tiran în majoritatea presei propriei ţări.” (Mircea Cărtărăscu)
Nu îmi amintesc cum am dat de cartea Al cui e Ardealul? a lui András Visky, dar ştiu ca am descărcat-o şi într-o pauză de internet (de fapt mai multe) am citit-o.
Vă las mai jos trei citate care mi s-au înfipt la vremea lecturii în minte.
Fără îndoială că, în concepţia lui Gombrowicz, creştinismul anacronic de azi este cel care a generat şi a adîncit criza generală în care trăim, creştinismul care întîrzie necontenit de la toate evenimentele, cel care se amăgeşte că, situîndu-se pe poziţia observatorului exterior, oferă explicaţii valabile despre starea întregii lumi, chiar dacă nu participă la evenimente decît ulterior, vrînd să accentueze supravieţuirea. Este lacheul unor paradigme ale puterii într-o lume de lachei. Se cramponează cu disperare să rămînă la suprafaţă, cu toate că a dispărut deja demult ca factor determinant de pe scena lumii şi continuă să participe din plin la maşinaţiile din sfera puterii.
…
În excelenta sa lucrare despre acest subiect, (Theology; Nationalism and the First World War: Christian Etics and the Constraints of Politics), Mark D. Chapman ne atrage atenţia asupra faptului că „refugiul într-un anume fel de puritate confesională nu pare a fi mai mult decît o încercare plină de patos de a ne refugia din faţa condiţionării istorice şi a caracterului trecător al omului ca expresie a speranţei umane de a fi aidoma îngerilor.” Apoi adaugă citînd cuvintele lui pe Janet Martin Soskice: „Dacă Dumnezeu nu a desconsiderat starea umană şi nici nu a fost disperat din cauza ei, de ce ar trebui să o facem noi?”
…
Biserica pare să fi uitat că, de îndată ce i-a promis cheile împărăţiei cerului, Petru s-a şi apucat să-l cenzureze pe Cristos.”
Le-am dat şi pe DomnulePrimar.ro dar nu am găsit aprobată sugestia.
1. Limba română are o traducere a cuvântului englezesc “Home“. S-a bătut degeaba George Pruteanu pentru respectarea limbii române? Şi dacă instituţii publice nu respectă limba română, la ce te aştepţi de la generaţia cool, fun şi trendy?
2.Toate saiturile moderne implementează tehnologia RSS (flux de ştiri) pentru ca cei interesaţi să se poată abona la diferite secţiuni ale saitului (cum ar fi comunicatele primariei). Qual Media ar trebui să ştie (şi chiar ştiu, ei au patru fluxuri pentru saitul lor).
Recent Comments