Ne vedem pe noi în copii noștri. Îi vedem pe părinții și bunicii noștri în noi. Vedem înclinații înnăscute, moștenim calitățile pe care le duc mai departe copiii amestecate cu ceea ce ne exasperează din noi și alții încât nu putem avea prea ușor favoriți, în părinți și copii, ci doar o urmă de recunoștință și mai multe de smerenie, văzând că luptele și orbirea noastră nu sunt noi și nici nu le-am stăpânit prea mult, chiar dacă în naivitatea primei vârste ne gândeam superiori.