Carte: Punti de dialog intre Traditia Ortodoxa si Traditia Evanghelica

Vasile general , , ,

Luna aceasta (aprilie 2016) a apărul cartea Punti de dialog intre Traditia Ortodoxa si Traditia Evanghelica la Editura Imago Dei.

Printre autorii de eseuri încluși în această lucrare se află pr. Ioan Sauca (director al Institutului Ecumenic din Bossey), pr. Vasile Mihoc (profesor în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu), Emil Bartoș (conferențiar la Facultatea de Teologie Baptistă a Univ. București), Otniel Bunaciu (președinte Uniunea Baptistă din România), fr. Andrew Louth (Professor in the Department of Theology and Religion and Orthodox chaplain at the University of Durham in Durham, England), pr. Stelian Tofana (profesor Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca).

punti-de-dialog

Cartea „Punti de dialog intre Traditia ortodoxa si Traditia evanghelica” prezinta reflectiile edificatoare ale unei serii de seminarii tinute la Institutul Ecumenic din Bossey, Elvetia. Aducand impreuna teologi si lideri ai Bisericii dintr-o sfera larga de Biserici evanghelice si ortodoxe, intalnirile lor au scos la iveala nu doar diferentele oneste, dar si unele afinitati remarcabile.

Temele analizate in aceasta carte includ natura mantuirii, rolul si locul Scripturii, natura si scopul Bisericii, precum si ce inseamna sa fii om. In acest volum, participantii recunosc impactul personal profund pe care l-au avut discutiile de la Bossey si acesta va constitui un stimulent pentru viitoarele discutii teologice intre doua traditii de o mare importanta teologica si demografica.

Blessed Augustine on liking parts of the Gospel

Vasile general ,

If you believe what you like in the Gospel, and reject what you don’t like, it is not the Gospel you believe, but yourself.

― Blessed Augustine of Hippo

There is an equivalent reading of the quote above that would render like this:

If you interpret the Gospel as you like, and reject the Church’s continuous understanding of it from 30 A.D. to 2016 A.D., it is not the Gospel you believe, but your own interpretation of it, and in the end yourself.

Anyone reading or hearing the Gospel is interpreting the Gospel, and the righteous man purpose is to find and assume and interiorize the right interpretation of the Gospel, the one that was continuously witnessed and believed since the day one of the Church.

rugă

Vasile Cugetări

Rugăciunea ortodoxă de pocăință este notă de subsol la smerirea lui Petru, tânguirea vameșului și plânsul tâlharului.

Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.

Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.

Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.

Patriarhul Daniel îndeamnă la implicarea în viața parohiei a tuturor membrilor mireni sau laici

Vasile general

Activităţile social-fi­lantropice trebuie să fie folositoare cu prioritate celor aflaţi în nevoi. Aceasta înseamnă şi implicarea în acţiune a tuturor membrilor mireni sau laici ai comunităţii pa­rohiale, având vocaţia de a fi buni creştini misio­nari, deschişi şi disponibili pentru lucrarea binelui comun. Parohia şi Biserica în general au nevoie as­tăzi de laici bine pregătiţi şi angajaţi în diferite do­me­nii de activitate: social, admi­nistrativ, cultural şi altele.

Pentru copii şi tineri trebuie organizate excursii, tabere, pelerinaje, concursuri, întruniri cultural-duhovniceşti, dar şi programe tematice privind problemele de azi ale familiei şi ale comunităţii în care trăiesc, din ţară sau din diaspora română.

(basilica.ro)

Pastor John Piper on „Why Evangelicals Go Catholic?” (and Pastor Marius Cruceru on „Why Evangelicals go Orthodox?”)

Vasile general , , , , ,

I liked the answer Pastor John Piper gave to a someone asking why evangelicals go catholic, irenic and friendly. He lists four reasons for going Rome, yet he also has even more objections to going that way, in spite of all the shortcomings he agrees that evangelicals have.

  1. Many people of those who return to Rome are hungry for seriousness and are tired of the slapstick worship services that are normative in many evangelical churches.
  2. Many are hungry for roots, a sense of history that they don’t feel in the new church plant down the street that seems to mainly want to hide its connetedness to any tradition.
  3. Many are hungry for intellectual and artistic richness that worship services in jeans and movie clips and bouncing beach balls and the shrines of the drum set just don’t satisfy.
  4. Many are hungry for authority and clarity and stability and sometimes it is just easier to let the church tell you what to believe and to be unburdened by the need to work it all out.

Romanian Pastor Marius Cruceru has also identified some possible reasons for going East (slightly edited):

  • Superficialitatea unor jalnice spectacole carismatice,
  • friendeţea arătata lui Dumnezeu,
  • simplificarea vulgară a dogmaticii,
  • desprinderea de tradiţia dogmatică a secolelor trecute,
  • înlăturarea autorităţii mentorilor (avva) şi a formelor de ucenicie prin discipline spirituale

They are both partially right. But I believe Pastor Cruceru has a much more penetrating insight. It comes down to the most fundamental reality: the Holy Trinity and our public and private worship of The Triune God: „Protestanţii sînt în primejdia de a cădea în isusism, părăsind creştinismul trinitar tradiţional.” (see more here). This observation should be squared by each and every baptist and evangelical church in Romania. If the public services and the private prayer is constantly disproportionately „isusistă„, sunday after sunday, month after month, year after year (the blog post is 5 years old), then a genuine and true evaluation is needed by those that want to live in the truth. Because the truth is personal, and is tri-une-personal.

I see a great danger in all the evangelism effort to convert cultural and even practicing orthodox, from a fully fledged and robust trinitarianism, more formal and sober, and less emotional and didactic, but still robust trinitarianism to a jesusism that is not historically orthodox christian; this is the immense problem I see in Evangelical Protestantism.

Our theology is our public and private worship. Until our living theology is proved by practice, not books, that it is trinitarian and chalcedonian, we should be very weary of bringing converts. Better leave an less- or non- practicing orthodox the chance to return to his home during his life than to strip him/her of the possibility to be in his public and private worship a robust trinitarian and chalcedonian. Not in his intellect only, but in his/her gestures and bodily acts. Because God (the Son) has been made manifest in flesh, in body, and in body He resurrected and in body he ascended to heaven, and in body He will return, and we will see Him.

Lazăr Puhalo (Arhiepiscop): Ce este ideologia?

Vasile general

Încercarea de a descoperi adevărul vieţii prin formulări de orice tip are drept consecinţă adaptarea forţată a vieţii la tiparele inflexibile ale acestor formulări. Aceasta este ceea ce numim, de obicei, „ideologie” şi trebuie, fără îndoială, să fim atenţi să evităm înţelegerea credinţei într-un asemenea mod.

Arhiepiscop Lazăr Puhalo, Dovada lucrurilor nevăzute. Ortodoxia și fizica modernă p. 45 (citește fragment pe saitul theosis.ro)

Cât de biblică este rugăciunea „Născătoarea” către Mama lui Iisus?

Vasile general , , ,

Copil fiind am fost învățat, probabil de bunica Maria, trei rugăciuni: Tatăl Nostru, Născătoarea și Îngerașul.

După o întrerupere de peste o decadă am reluat obiceiul rugăciunii și către Mama lui Iisus. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că o mare parte din această rugăciune este compusă din versete biblice.

O redau mai jos in forma care mi-a fost transmisă în familie:

Născătoare de Dumnezeu
Fecioară,
Bucură-te ceea ce ești plină de har [Luca 1:28]
Marie,
Domnul este cu tine [Luca 1:28]
Binecuvântată ești între femei [Luca 1:28, Luca 1:42],
Binecuvântat este rodul pântecelui tău [Luca 1:42]
Căci ai născut nouă pe Hristos
Mântuitor și izbăvitor sufletelor noastre,
Preasfântă Fecioară,
Maica Domnului din cer [Luca 1:43],
Roagă-te pentru noi păcătoșii,
Acum și-n ceasul morții noastre.
Amin

Încerc să îmi dau seama care ar fi obiecțiile creștinilor evanghelici (neoprotestanți) față de această rugăciune.

Dacă unul din evanghelicii care cunosc Biblia în amănunt inclusiv aceste versete ar avea șansa să o întâlnească pe Maria, ar putea fără ezitare să spună și ei în cuvinte 100% biblice:

Maica Domnului [Luca 1:43]
Bucură-te ceea ce ești plină de har [Luca 1:28]
Domnul este cu tine [Luca 1:28]
Binecuvântată ești între femei [Luca 1:28, Luca 1:42],
Binecuvântat este rodul pântecelui tău [Luca 1:42]

Și evanghelicii, fiind calcedonieni, nu ar avea nici o problemă în a o numi pe Maria Theotokos, adică Născătoare de Dumnezeu.

La partea cu „Fecioară” s-ar opri, căci ei cred că Maria nu a rămas fecioară și după naștere.

Evanghelicii nu ar putea să spună nici „Roagă-te pentru noi păcătoșii, Acum și-n ceasul morții noastre”, căci ei cred (în context polemic cu bisericile vechi) că doar Iisus este mijlocitor între oameni si Dumnezeu [Tatăl].

Trecând peste obiecțiile de mai sus, un evanghelic ar putea teoretic să rostească cu conștiința teologică împăcată o parte semnificativă a rugăciunii Născătoarea:

Născătoare de Dumnezeu
Bucură-te ceea ce ești plină de har [Luca 1:28]
Marie,
Domnul este cu tine [Luca 1:28]
Binecuvântată ești între femei [Luca 1:28, Luca 1:42],
Binecuvântat este rodul pântecelui tău [Luca 1:42]
Căci ai născut nouă pe Hristos
Mântuitor și izbăvitor sufletelor noastre.
Maica Domnului [Luca 1:43] din cer
Te fericim toate neamurile [Luca 1:48]
Amin

Evanghelicii au expresia „să mijlocim în rugăciune pentru fratele/sora” deci și ei cred că un om se poate ruga pentru alt om lui Dumnezeu Tatăl sau lui Iisus.

Dacă în practica evanghelică putem ruga un om (pastorul, soțul/soția, prietenii) să se roage pentru noi, sau pentru altcineva, și știind din gura lui Iisus că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.” (Matei 22:32), de ce un om viu (Maria) nu se poate ruga pentru alt om (eu, sau altul)? Eu am reușit să identific un singur răspuns posibil: Evanghelicii a priori nu au conceptul de sfinții vii în prezenta Sfintei Treimi care se roagă pentru noi și cărăra noi ne putem ruga exact cum rugăm pe pastor să se roage pentru noi. Asta înseamnă că indiferent de argumentație (sau lipsa ei) există un fiat teologic, un tabu prin care evanghelicii știu că așa ceva nu se face.

Este și experiența mea de fost evanghelic: în mod curios, odată cu „acceptarea lui Isus ca mântuitor personal” în chip neoprotestant de către un creștin ortodox tot universul teologic se reclădește de cele mai multe ori inconștient. Prin această reclădire a universului teologic se întâmplă pe parcurs o îndepărtare constantă de Maria, care în timp ajunge o străină.

Creștinii ortodocși, pe de altă parte, se identifică cu ucenicul Ioan, căruia Iisus îi spune: „Iată mama ta!”. Cu dragoste și afecțiune filială, dar și cu evlavie și respect față de calitatea de a fi Mamă a lui Dumnezeu (Fiul), creștinii aflați în continuitate cu ucenicul iubit o numesc pe Maria: Maica Domnului (apelativ biblic), Măicuță Sfântă ș.a.

Aceste gânduri sunt prilejuite de apropierea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului.