God sanctifies the man and man sanctifies the place.
Dumnezeu sfințește omul, iar omul sfințește locul.
God sanctifies the man and man sanctifies the place.
Dumnezeu sfințește omul, iar omul sfințește locul.
„Transparenţa este cel mai sănătos principiu de restaurare a încrederii între oameni.” (Mihail Neamţu)
Tibi Fărcaș, fostul jurnalist de la Ziua de Cluj a finalizat recent cartea Istorie subiectiva si ilustrata a presei scrise din Cluj-Napoca, 1989-2010. Din păcate a plecat de la ZdC înainte ca nașul sintagmei „jurnalismul de tip ziua„, alde Sorin Roșca Stănescu să fie combinat de Tavi Hoandră și Rareș Bogdan în echipa editorială a fruncii presei Clujului. Că dacă ar mai fi fost pe acolo poate ne va fi lămurit despre aceste dedesubturi, similare cu aducerea lui Romoșanu în echipa păreriștilor ftr.ro.
Despre lipsa de transparență și dedesubturi în administrație și cârdășia politic-clientelă scriu ziariștii. Dar despre ziariști și interesele lor cine scrie?
Nu ştiu de ce atâta tam-tam despre legalizarea prostituţiei. Ea este legală demult în România. Se practică pe fotoliul de acasă, pe scaunul maşinii, pe banca din parc. Clienţii sunt o ţara întreagă, de la adolescenţi la pensionari.
O practică viitoarea fost vedetă uitată de mâine care s-ar prostitua pentru ca fanii să o placă mai mult. O practică viitoarea fostă vedetă Playboy pe care o voi vedea peste unu-doi ani pe piaţa de vechituri, alături de un fier de călcat, un casetofon şi nişte linguri ruginite, vândute de un bătrân cu haine mizerabile. O practică asistenta OTV pipăită pentru câştiguri efemere de moşneagul libidinos. O practică tabloidele europene româneşti ale căror reţetă include ca ingredient indispensabil piepturi dezgolite. O practică chioşcurile de ziare cu vitrine de care nu ne mai ruşinăm pe lângă care trec copii şi părinţi nepăsători. O practică fete îndemnate de mame grijulii să-şi trimită poza la pagină 5, la orice pagină, doar doar vor fi remarcate. O practică saiturile televiziunilor de ştiri, libere de spectrul amenzilor CNA.
Nu, domnilor, prostituţia am legalizat-o demult noi, consumatorii activi sau pasivi. Împotrivirea guralivă faţă de legalizarea prostituţiei este ultimul refugiu al făţărniciei noastre, este masca unei moralităţi abandonate facil în marşul spre modernizare.
***
Îmi pare rău, nu mai pot continua. Pun Click pe masă pentru că mă sună o domnişoară să mă întrebe despre instituţiile în care am încredere. Biserica şi armata, desigur. Cu plăcere. Unde rămăsesem? A, la pagina 5.
explicația titlului de mai sus:
Mediul de afaceri mituiește administrația pentru că afacerea a ajuns să depindă în mod vital de aceasta, administrația mituiește cetățenii pentru că menținerea sa în control depinde de voința majorității acestora, cetățenii plătesc din ce în ce mai mult prin taxe și impozite asigurând astfel supremația statului, pentru a nu fi puși în situația de a-și purta de grijă singuri
și o formulare mai concisa a primei idei de la postare precedentă
Ideea că ți se cuvine orice, fără să faci mai nimic pentru asta, doar pentru că te-ai născut într-un loc anume și ești cetățean al unei țări este una dintre ideile mutante apărute în urma combinației dintre socialism și democrație.
Pentru că ne place să primim. Am crescut în familie cu venituri modeste și nu am fost obișnuit cu dărnicia ci dimpotrivă consideram că mi se cuvine să primesc. Românul, în virtutea inerției, că are că nu are nevoie, consideră că i se cuvine să primească. Ajutor pentru aia, subvenție pentru cealaltă.
Pentru că asta zice la teve. Da, chiar dacă veci nu lipsește puiul și porcul din congelator, vreau capul lui Boc și Băsescu. Că așa zice Realitatea, așa zice Antena și așa zice vecinul de la 3.
Pentru că sunt nedrepte. Lucrez la primăria din Pleșcoi, am avut salariu 8 milioane, acuma mai am 6, soțul abia primește 9 milioane la negru cand e de lucru și totul e scump. De-abia ne descurcăm. Corect.
Soarta programatorilor în România e nedreaptă, în sensul că sunt cam răsfățați. Cum să te miri că țara e condusă cum e când salariul lui Boc e mai mic decât salariul unui project manager în industria software?
Programatorii au două motive să fie foarte îngrijorați (cei cu salariile pe cartea de muncă, desigur):
1. Renunțarea, etică după părerea mea, în viitor la scutirea de impozit pe venit. Până la urmă tot se va renunța, cel mai probabil treptat. O astfel de facilitate fiscală nu poate dura la nesfârșit. Înlesnirea fiscală curentă este una în interesul guvernului: el investește în industria IT prin această exceptare de la plata cotei unice ceea ce duce la încasări consistente la bugetul de stat pentru că face România un „paradis” pentru outsourcing (firmele din țările cu salarii mari în IT externalizează producția software în România). Bugetul nu primește cota unică de la programatorii cu diplomă dar încasează consistent din impozitul pe profitul firmelor unde aceștia lucrează.
2. Trecerea la impozitarea progresivă, neetică după părerea mea. Oricum un salariat plătește un impozit proporțional cu salariul. Dacă are salariu mare deja plătește „progresiv”, doar procentul e unic, cuantumul variază. Așa că îmi imaginez cum programatorii se roagă în fiecare seară să nu câștige PSD.
Dacă se vor implementa cele două măsuri salariile noastre (și eu sunt programator) pot să scadă chiar mai mult de jumătate. Să numim aceast eveniment neplăcut spargerea bulei IT românești.
Concluzii: (1) nu vă luați credite mari în vremuri lunecoase și (2) bugetați (economisiți) pentru vremurile când salariile s-ar putea înjumătăți.
Da. 24 mp, două camere, bucătărie, baie, living. Cel puțin așa zice money.ro. Casă de vacanță iar pentru unii chiar de locuit permanent. Iar dacă ți-o faci singur (în familie, cu unchiul sau vecinul) e mult mai ieftin, că nu intră TVA și profit firmă. Păcat că nu este pe net vreun român care să-și fi documentat pe blog construcția unei astfel de case. Deh, informația de valoare costă, e de-nțeles.
până mi-oi face casă, și asta va mai dura câțiva ani buni, o să public pe blog și chestii pe care le găsesc interesante despre home design
Statul cu mâna în sân, statul cu mâna întinsă și statul român.
„Sunt Românii niște cerșetori? Nici vorbă! Însă statul le împiedică prosperitatea, le taxează munca cu jumătate, după care le aruncă înapoi ce crede de cuviință.”
În ’90 aveam un număr dublu de angajați. Or fi plecat 4 milioane prin Europa să-și facă un rost?