Am participat și eu aseară la lansarea cărții Colosul cu picioare de hârtie – O istorie subiectivă şi ilustrată a presei scrise din Cluj-Napoca, 1989-2010. Lume multă, ziariști de la toate publicațiile scrise de pe piață sau ieșite de pe piață. Ca și consumator de presă și interesat de istoria lucrurilor care mă preocupă sunt natural doritor să aflu despre istoria presei clujene dintr-o carte recomandată de Andrei Marga, Vasile Dâncu și alte nume de prestigiu. Am ascultat cu interes discursurile celor invitați să introducă și să prezinte cartea. Eu am rămas cu următoarele:

Andrei Marga – conducătorii României sunt corupți

Discursul rectorului UBB a fost esențial politic. A pornit de la o afirmație din prefața cărții pentru a ajunge la un citat din Thomas Mann pe care l-a aplicat situației politice din România. Vinovăția generală pe care unii o aruncă întregii Românii este o banalitate falsă. Mann spunea că e greșit să cauți explicațiile nazismului în vreo metafizică a popopului german, în chestiuni profunde, culturale, moștenirea protestantă etc. Explicația e mult mai simplă și mai la-ndemână: de vină sunt liderii care au preluat țara și cei care dau direcție poporului. Similar, pentru starea dezastruoasă a României nu trebuie să aruncăm culpe generale de tipul e în firea românului ci trebuie să ne uităm la cei care ne conduc. Ei sunt corupții, răii, cei care imprimă direcția greșită. Se poate, dar mă gândesc totuși că și poporul are o vină, aceea de a a fi o turmă care se supune atunci când ar trebui să se revolte. Vina de a se complace în a fi conduși de oameni malefici.

Vasile Dâncu – relaxat și general

Dâncu a lăudat încercarea lui Fărcaș de a înțelege presa clujeană, nu doar de a prezenta date reci. Cartea e ușor postmodernă (nu a explicat în ce aspect) iar Fărcaș dovedește că e un intelectual. Am reținut de la Dâncu că avem nevoie ca oameni și popor să ne reconstruim facultatea admirației. Mihail Neamțu pleda pentru același lucru cu prilejul aniversării de 60 de ani a lui Andrei Pleșu: nu e o rușine, o ciudățenie, o slăbiciune să manifești admirație pentru oamenii care merită admirație.

Tavi Hoandră – tentative de impresionare și sublinierea meritului său în devenirea lui Tibi Fărcaș și apariția cărții

Încercând să se ridice la înălțimea antevorbitorilor a spus despre Tibi Fărcaș că i-a observat „aprehensiunea către a deveni un intelectual adevărat”. O fi vrut să caute un sinonim pentru „aplecare” (propensiune?). Cert este că expresia „aprehensiune către devenire” nu prea are noimă. În rest și-a subliniat meritul pentru devenirea lui Tibi Fărcaș (e vorba de etapa Ziua de Cluj a autorului) și pentru apariția cărții, prin faptul că l-a încurajat de la început când puțini o făceau. A încheiat cu îndemnul către jurnaliști de a-și publica cele mai bune articole într-o carte „un jurnalist merită să locuiască în 5 cm ocupați în bibliotecă”.

Tibi Fărcaș a dat câteva date statistice despre carte și publicațiile pe care le-a inclus. Mi-aș fi dorit opinii și mai subiective decât cele din carte dar din păcate Tibi a fost foarte zgârcit cu vorbele, considerând probabil că a spus ce a avut de spus în scris.

Lansarea a fost anunțată și comentată prin presa clujeană, toți având aproape exclusiv cuvinte de laudă, semn că subiectivismul lui Fărcaș nu a fost atât de pregnant pentru a deranja prea tare.