Nu s-a uscat bine cerneala de pe primele paşapoarte biometrice eliberate că suntem faţă-n faţă cu un alt şoc: un „mesaj urgent”, profetic-calamnitant, de la David Wilkerson. Focuri în New York, de fapt în oraşe majore de pe tot cumprinsul Americii, jafuri inclusiv în Times Square, ş.a.

Nu mă pot pronunţa cu privire la veridicitatea acestor profeţii, de fapt este imposibil, ci o să aştept vremurile să vină ca să confirme sau să infirme aceste avertizări. Mă bucur însă că anticipând scepticismul unor credincioşi, Scriputura spune:

Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?”
Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.

Aşa că, stau şi aştept, să vedem ce va fi.

Dar observ un tipar la evanghelici, nu foarte extins, din fericire, de a face vanzoleală pe chestii altfel, şocante, anormale, alarmiste, ce te „trezesc”. Şi eu stau de fiecare dată, cugetând ardeleneşte, şi-mi spun: „bun-bun, dar la ce bun? ce se urmăreşte prin aceste avertizări? cum să-mi trăiesc <<trezirea>>?”.

În acest caz, David Wilkerson este un dulce: „Nu ştiu când se vor întâmpla aceste lucruri, dar ştiu că nu este departe. Mi-am descărcat povara sufletului ţie. Fă cu acest mesaj ceea ce alegi.” Cum ar fi, m-am speriat, m-am mirat, m-am agitat, şi acum va trebui să port povara acestui mesaj. Şi ce mod mai bun de a mă descărca de acest stres decât să spun şi altora.

Revenind la tiparul de care spuneam la început, înainte de „mesajul urgent” al lui David Wikerson am avut un „mesaj şocant” al lui Paul Washer, o ultimă chemare a Americii (şi încă una), foametea si anticristul, apoi ceruri noi si un pamant nou, şi altele (cum ar fi anunţarea crahului final al Americii) care nu merită linkuite.

Aşa că la sfârşit revin şi întreb: ce-ar trebui să fac cu aceste avertizări? cum ar trebui să-mi trăiesc viaţa după ce am aflat că lumea este orchestrată de Grupul Bilderberg? Sau de masonerie (obsesie a ortodocşilor), sau de papalitate (obsesie a adventiştilor), sau de evrei? Mai mult, de ce această fascinaţie a conspiraţiilor şi la credincioşi? Nu e naraţiunea creştină destul de glorioasă? Nu este Vestea Bună destul de fascinantă?

Update: John Piper despre această profeţie via Emi Pavel.