Un comentariu pe Facebook (28 Mai 2015)

Răspuns unui comentator la o postare a pastorului baptist Daniel Cristian Florea:

Hristos s-a înălțat!

Noi nu doar cităm din Crez. Noi ne străduim să-l credem și să-l trăim. În același timp fiecare ortodox este îndemnat să se vadă pe sine ca „primul dintre păcătoși” după cum ne rugăm înainte de a primi Trupul și Sângele Domnului: „Cred Doamne și mărturisesc, că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși dintre care cel dintâi sunt eu.”

Deci când spuneți că noi ortodocșii suntem păcătoși, mult mai păcătoși decît evanghelicii, nu ne spuneți nimic din ceea ce nu știm. Ar trebui să vă mulțumim pentru fiecare păcat și greșeală a noastră pe care ne-o arătați, căci pentru noi e un prilej de smerenie, de îndreptare și de pocăință.

Eu îmi cer iertare că în toiul disputelor am întors (și voi mai întoarce) uneori dinte pentru dinte. Da, avem preoti cu multe păcate, avem mireni cu multe păcate. Și pentru aceasta în permanență ne rugăm milostivului Dumnezeu precum vameșul odinioară: milostiv fii mie păcătosului. Doamne miluiește!

Scriptura o auzim (dar nu o împlinim cum se cuvine!) la Sfânta Liturghie, la Vecernie și în toate rugăciunile, și o citim prea puțin acasă. Dumnezeu va fi foarte aspru cu noi la judecată, de aceea ne și rugăm ca Împărtășania să ne fie „spre impărtășirea cu Duhul Sfant, ca merinde pentru viața de veci și raspuns bineprimit, la infricoșătorul Tău scaun de judecată”.

Hristos s-a înălțat! (cu trupul de carne și oase, transfigurat prin înviere)

Publicitate

Cugetări (1)

Erezia și păcatul sunt grăbiri, tentative de scurtare și scurtcircuitare a drumul rânduit al ființei, săriri de pe șină pentru a accelera devenirea. Făcând aceasta ființa se sinucide căci iese de pe făgașul potrivit șieși, plonjând în neanul non-devenirii și al non-ființării, omul neputând ființa prin sine însuși. Erezia și păcatul sunt continuumuri ale sinuciderii și ale morții. Murind vei muri, este avertizat Adam, dar curiozitatea autonomiei (o inversare a îndumnezeirii, nu prin har, ci prin propriul efort și voință luciferică) este prea mare pentru ca omul să-i poată rezista.