Comorile civilizației rurale românești

Vasile general , , ,

Smerenia mioritică a acestui popor se arată și în faptul că românul nu știe ce comori poartă dacă nu i le arată Prințul Charles, Peter Hurley, Sam cel Român, Willy Schuster etc.

Adevarul.ro: Un irlandez, cronicar prin Ţările Române în mileniul 3: „Am scris o carte ca să vă arăt cât de frumoşi sunteţi şi ca străinii să vă înţeleagă mai bine“

Iconoclasm (1) Refuzul Icoanei sau al Chipului Cuvântului este totuna cu refuzul Întrupării

Vasile Iconoclasm , , , , , , ,

Dialogul presupune existența în mintea fiecărui participant a unei icoane a celuilalt. Iar icoana din mintea noastră a celuilalt se află pe o gradație a conformării cu prototipul, cu celălalt. Cu cât icoana pe care o proiectăm mental despre celălalt este mai fidelă prototipului, cu atât comunicarea este mai autentică, mai reală. Și viceversa, cu cât icoana prin care îl imaginăm mental pe celălalt este mai defazată față de prototip cu atât comunicarea este mai deficientă. Iconoclasmul, ca principiu, este fundamental fals. Iconoclasmul nu există căci nu există comunicare fără proiectarea celuilalt sub forma unei icoane în mintea noastră, icoană care respectă mai mult sau mai puțin prototipul.

Fără icoana fidelă a Cuvântului care s-a făcut văzut nu putem visa a pricepe cuvintele pe care Cuvântul văzut le-a rostit. Cuvântul s-a unit cu icoana, cu Chipul, astfel că Cuvântul nu poate fi înțeles în lipsa sau prin ignorarea Chipului Cuvântului.

Refuzul Icoanei sau al Chipului Cuvântului este totuna cu refuzul Întrupării, adică a evenimentului prin care Cuvântul a luat Chip.

În practică Icoana nu este refuzată, căci este imposibil, și atunci pentru pretinsul iconoclast intervine deformarea, tot graduală și variabilă a Chipului.

UMAIR HAQUE: US economic system is a toxic admixture of capitalism for the poor, who are ruthlessly whittled down, in brutal Darwinian contests; and socialism for the rich, for whom there appears to be no limit to bailouts, subsidies, and privileges

Vasile general

Maybe what’s practiced in the USA isn’t capitalism at all. It seems to be a toxic admixture of capitalism for the poor, who are ruthlessly whittled down, in brutal Darwinian contests; and socialism for the rich, for whom there appears to be no limit to bailouts, subsidies, and privileges. It’s a lethal cocktail of cronyism for the powerful; and endless struggle for the powerless. It’s neither fish nor fowl; but a chimera.

So what is this system that is faltering, precisely, if it’s not quite capitalism?

I’d call it “growthism.” It’s not just a system or a set of institutions. It’s a mindset; an ideology; a set of cherished beliefs. And one that’s hardened into dogma. A dogma which is palpably failing; but can’t be dislodged—because it’s become an article of faith, the central belief of a cult, whose priests and acolytes threaten mysterious, terrible, divine revenge whenever their authority is questioned.

Growthism says: growth must be achieved at all costs. When growth is achieved; societies are said to be successful; when it is not, they are said to be failing.

Growthism is willing to sacrifice everything for more growth. Even the very rights which enlightened societies once held to be inalienable.

Growthism, then, is antithetical to democracy.

***

 

Real prosperity isn’t a supergadget in every pocket…while educational attainment, income, wealth, community, opportunity, and life expectancy are dropping, while insecurity, loneliness, poverty, and inequality are skyrocketing.

http://blogs.hbr.org/2013/10/this-isnt-capitalism-its-growthism-and-its-bad-for-us/