Susținătorii lui Dan Diaconescu

SUSTINATORI - DAN DIACONESCU

De fapt susținătoarele. Ați observat că majoritatea protestatarilor (nu protestanților :D) din fața judecătoriei erau femei? Dacă s-ar face studii demografice pe spectatorii emisiunilor gen Fata lui Tata, sau cititorii Cancan, Click am afla că tot femeile domină. Și nu sunt tinere, ci peste 40 de ani. Care e explicația? De unde apetența asta la femei pentru OTV și tabloide?

„amestecul de secularizare radicală, pauperitate spirituală, subdezvoltare cronică şi cultură minoră explică „reţeta fericirii””? Continuă lectura

WordPress 3.0 încă nu se împacă cu diacriticele românești

Dacă n-aș fi instalat pluginul ro-slugs de la zoso, slugul acestei postări ar fi fost

wordpres-3-0-inca-nu-se-impaca-cu-diacriticele-romane%C8%99ti

Dar cum am instalat ro-slugs, slugul este

wordpres-3-0-inca-nu-se-impaca-cu-diacriticele-romanesti

WordPress promisese pe undeva (nu mai găsesc link) să repare chestiunea transformării elegante a diacriticelor românești (ș și ț) în versiunea 3.0, dar iată că nu a reușit.

Constituția, Biblia și hermeneutica

Curtea Constituțională nu poate fi desființată, așa cum propune Chestiuni. Tehnic desigur că este posibil, dar problema interpretării unei legi, a interpretării Constituției și a deciziei necontradicției între lege și Constituție rămâne.

Acum câțiva ani un prieten se plângea că Biblia este prea interpretabilă, și  dacă ar fi fost el Dumnezeu ar fi scris-o în limbaj XML, adică într-un limbaj pentru calculator, strict, clar, interpretabil într-un singur fel, întotdeauna la fel.

Între timp am aflat că și limbajele scrise pentru a fi interpretate întotdeauna la fel de mașini (calculatoare) sunt interpretate uneori diferit, de ex. unele reguli din limbajele în care este scris internetul (HTML și CSS) sunt interpretabile. Iată că nici când vorbim despre mașini și limbaje de programare nu scăpăm de povara hermeneuticii (a interpretării).

Constituția e un text scris de niște oameni, și nici Biblia n-a venit prin fax din cer – vorba lui Dan Brown – adică este scrisă, evident, în limbi omenești. Iar cum oamenii sunt infinit mai complicați (și mai interesanți) decât mașinile (da, chiar și decât ultimul gadget de pe piață, aka iPhone 4), speranța că vom putea scrie un text care să nu aibă nevoie de tălmaci, în cazul Constituției, de Curtea Constituțională, este o utopie.

experiment: renunțarea la To Do list

Am hotărât să-mi omor lista „de făcut”. Da, am liste pe Google Tasks, pe un carnețel, în agenda și în cap. Zen Habits propune „sistemul Singurul Lucru„. Te trezești dimineața și decizi Un Lucru de care ești entuziasmat (sau pe care trebuie să îl faci) pe care îl vei face în acea zi.

Cândva scriam pe twitter „De-complexify, down-scale, re-humanize life. How do you do that? Is it even possible?”.

Unii au reușit.

O să încerc și eu câteva chestii. Și o să vă zic și vouă ce am reușit.

Deocamdată voi testa o săptămână modul de abordare Singurul Lucru. See ya in a week!

PS: Andrei experiementează și el cu simplificarea vieții.

ce cred bucureștenii?

Conforum cercetării sociologice „Cartografierea socială a Bucureştiului“ realizată de Alfred Bulai:

credem în Biserică dar cu preoții avem rezerve

deşi încrederea în Biserică se află pe primele locuri în toate sondajele naţionale, încrederea în preoţi este împărtăşită doar de 43% dintre bucureşteni

intuiționismul bate educația. la ce folos?

Cea mai mare şi grăitoare surpriză vine însă de la opţiunea între „Dumnezeu l-a creat pe om“ şi „omul se trage din maimuţă“: un procent de două treimi din populaţia Bucureştiului este declarat creaţionistă!

Kapitalism, invidia noastră secretă (o altfel de capră a vecinului)

concetăţenii noştri declară şi că, pe perioada crizei … veniturile oamenilor de afaceri ar trebui limitate (37%).

religiozitatea românească poate alimenta totalitarismul? o da, mai ales în vreme de criză cu spijinul conștient sau nu al televiziunilor

oamenii par să vadă în creştinism nu atît iubirea de aproapele, cît speranţa (sau frica, după caz…) de pedepsire a păcătoşilor cu armele divinului – şi în măsura în care nu prea mai au încredere în armele societăţii. Dincolo de religie, recursul la religios pare să aibă astfel loc pe un fond de nemulţumire şi nesiguranţă şi să alunece fie spre misticism, fie spre un soi de autoritarism vindicativ. O combinaţie din care oricînd se poate naşte un soi nu tocmai nou de totalitarism

(spicuiri din dilema)