Profunzimea și limpezimea teologică a Patriarhului Daniel mă surprinde iarăși. De data aceasta se oprește asupra semnificației artei sacre.
Iconografia bizantină este conformă cu Liturghia ortodoxă bizantină, fiind veşmântul pictural al conţinutului ei spiritual.
Deci, pictura nu este o simplă podoabă. Ea nu este, în primul rând, un element didactic, ci este un element liturgic, participativ la celebrarea Sfintei Liturghii.
Dacă în Ortodoxie liturghia este conformă cu iconografia, și împreună cu arhitectura, și toate laolaltă cu hristologia calcedoniană și trinitarianismul niceo-constantinopolitan, ce însemnează lipsa acestora?
Intuiesc că lipsa iconografiei este conformă cu lipsa lui Hristos din Cina Domnului, cu trinitarianism vag din programele și rugăciunile dezechilibrat isusiste, cu lipsa tainelor, cu lipsa preoților și a continuității apostolice, cu lipsa sacramentalității.
Sacramentalismul bisericii primare poate părea un moft, un obstacol în calea închinării simple în duh și adevăr, o alterare a purității și simplității evangheliei. Realitatea istorică este însă alta. Sacramentalismul creștin a fost factorul principal prin care istoria a fost și este frânată de la secularizare. În esență, sacramentalismul înseamnă afirmarea clară a lucrării obiective a Duhului Sfânt prin materie, prin creație. Cei care au pierdut această perspectivă speculează că materia va fi anihilată și va exista un fel de recreere a lumii. Ei nu cred în transfigurarea acesteia, motiv pentru care nu au și nu cred că pot exista trupuri pătrunse de harul Duhului Sfânt cunoscute în Biserică ca moaște. Dar Hristos nu se poate dezice de sine însuși, căci El și-a luat trup din creație, din Maria. În trupul omenesc transfigurat prin înviere s-a înălțat la cer. Este o blasfemie a crede ca Iisus va anihila creația (conform unei interpretări greșite a Ap. Petru). Creația va fi curățită prin foc, nu anihilată.
Inceputul secularizarii s-a produs întai și întai în plan teologic: s-a întamplat când primul reformator radical a spus: „nu sunt taine”. Desigur, seculariazarea și-a gasit un aliat, mai slab e drept, în ambivalența reformei magisteriale, care doar a redus tainele, și le-a micșorat înțelesul sacramental.
Și totuși, deși sacramentalismul ortodox este o mâncare prea tare pentru creștinul reformat radical, există o punte: Iisus. Când creștinul reformat radical va căuta credința dincolo de asentimentul intelectual la anumite adevăruri propoziționale și dincolo de emoționalismul facilitat de artificii retorice și unduiri melodice, încercând mai degrabă să-și împroprieze misterul biblic care afirmă că fiul dinainte de veci al lui Dumnzeu Tatăl este și fiu după trup al Mariei, atunci va întrezări, cu oarecare spaimă, posibilitatea ca adevărul să fi fost sub ochii săi, dar prea mundan ca să fie recunoscut.
Vasile 
Da, înțeleg… și mă bucur că pot lăsa gândurile cu dumneavoastră… am prieteni care m-au întrebat de ce să se împărtășească cu Trupul și Sângele tainic transformate în Sfânta Liturghie? Alt răspuns nu mi-a venit decât că omul este o ființă integrală, începând cu trupul sau sfârșind cu el… cum alege fiecare… oamenii sunt înfricoșați de Tainele pe care le interpretează ca ceva ,,ascuns,,… de ce ar ascunde El ceva și ar da numai prin preoți? Asta spun ei, cei cu care am discutat… De multe ori stau și mă gândesc la vorbele Lui: mulțumesc Tată pentru cei pe care Mi ia-i dat… adică, pentru a vedea în lumina pe care El ne-o dă Taina Morții, dar mai ales a Învierii lui Iisus Hristos, se poate ca Duhul Lui să atragă înțelegerea, atât cât este pregătit fiecare să primească după setea și dorul fiecăruia după Hristos. Mai zilele trecute afirmam că de eram musulman, hindus, budist…etc. veneam în România să mă botez și să primesc Împărtășania. De multe ori îmi trece prin gânduri o întrebare: dacă din populația lumii doar 3% sunt ortodocși, adică primesc Sfânta Împărtășanie a Ortodoxiei, cum vor fi celelalte suflete sau trupuri după părăsirea acestei lumi? O întrebare retorică… răspunsul vine, însă, cu bucuria că m-am născut aici unde pot beneficia de aceste Daruri lăsate naturii umane așa cum e ea acum.
Am observat în decursul anilor că Lucrarea Tainică a lui Iisus Hristos, Fiul Unicului Dumnezeu Viu, nu este preocuparea și grija omenescului din mine… singurul lucru pe care l-am făcut este de a mărturisi cum m-a transformat pe mine din om mort (aveam sentimentul acesta foarte clar, nu din citit, ci din trăire), în alt om. El mi-a adus în față mulți oameni care nu se împărtășiseră de când erau copii. Din 10 persoane aduse față în față, numai una tărăgănează… dar vine și vremea ei :), restul au primit și s-au dus la preot… așa am cunoscut cea mai mare bucurie a sufletului meu.
Toți avem acces la Învățătura Mântuitorului, însă ce mai realistă afirmație a dumneavoastră aceasta este: adevărul nu poate fi impus. Adevărul m-a găsit El pe mine și găsește pe cine Alege El, căci de am ști toți care este condiția trupului de carne mulți s-ar speria și de frică și-ar muta patul în biserică. Încrederea mea totală este în Planul general de Mântuire, totul fiind exact cum trebuie să fie. Pe locul meu, după măsura dată mie, îl mărturisesc prin gând, vorbă și faptă pe El.