Prima relatare a închinării la Iisus în Noul Testament este cea care se referă la adorarea magilor:

Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat.

Simetric, în ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, citim despre închinarea bătrânilor:

Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care şed înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor, au căzut cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu.

Deloc accidental, închinarea biblică „cu fața la pământ” a ajuns în cultul ortodox sub numele de metanii.

Și acum întrebarea evidentă: este închinarea în duh și adevăr una care implică doar sufletul și mintea excluzând trupul, așa cum insinuează în context polemic criticii ortodoxiei?

Și cealaltă întrebare, la fel de evidentă: este metania biblică? Și corolarul: este absența metaniei nebiblică?

Este închinarea care implică omul întreg, trup-suflet, biblică?