Ne naștem fără nici o posesiune. Încet încet învățăm să avem jucăriile noastre, păpușile noastre, cadourile noastre, hainele noastre. Privind la lucrurile oamenilor mari învățăm pofta ochilor și dorința de a avea. Aceasă învățare durează de obicei cel puțin până la stadiul în care suntem independeți financiar. Cel târziu atunci ar trebui să învățăm dez-avuția, eliberarea de dorința de a acumula, de a depozita, de a clădi noi hambare, de a cumpăra, de a aduce lucruri în orbita noastră. Pentru că altfel devenim centrul unei lumi în care orizontul ne este din ce în ce mai întunecat de mulțimea de lucruri, de posesiuni ce trebuie indexate, îngrijite, dădăcite.
Binecuvântați sunt cei care se des-centrează!
On topic:
Vasile 