general

UMAIR HAQUE: US economic system is a toxic admixture of capitalism for the poor, who are ruthlessly whittled down, in brutal Darwinian contests; and socialism for the rich, for whom there appears to be no limit to bailouts, subsidies, and privileges

Vasile general

Maybe what’s practiced in the USA isn’t capitalism at all. It seems to be a toxic admixture of capitalism for the poor, who are ruthlessly whittled down, in brutal Darwinian contests; and socialism for the rich, for whom there appears to be no limit to bailouts, subsidies, and privileges. It’s a lethal cocktail of cronyism for the powerful; and endless struggle for the powerless. It’s neither fish nor fowl; but a chimera.

So what is this system that is faltering, precisely, if it’s not quite capitalism?

I’d call it “growthism.” It’s not just a system or a set of institutions. It’s a mindset; an ideology; a set of cherished beliefs. And one that’s hardened into dogma. A dogma which is palpably failing; but can’t be dislodged—because it’s become an article of faith, the central belief of a cult, whose priests and acolytes threaten mysterious, terrible, divine revenge whenever their authority is questioned.

Growthism says: growth must be achieved at all costs. When growth is achieved; societies are said to be successful; when it is not, they are said to be failing.

Growthism is willing to sacrifice everything for more growth. Even the very rights which enlightened societies once held to be inalienable.

Growthism, then, is antithetical to democracy.

***

 

Real prosperity isn’t a supergadget in every pocket…while educational attainment, income, wealth, community, opportunity, and life expectancy are dropping, while insecurity, loneliness, poverty, and inequality are skyrocketing.

http://blogs.hbr.org/2013/10/this-isnt-capitalism-its-growthism-and-its-bad-for-us/

Academicianul Sorin Dumitrescu: „Cântarea lui Leşe este de sorginte liturgică”

Vasile general , , , ,

Grigore Leșe: „Doina, horea în grumaz, e veche de când lumea, însă nu se poate tăgădui faptul că melosul ei aminteşte de cântarea liturgică psalmodiată de sorginte bizantină: interiorizată, profundă, transcendentă. Ritmul tânguit şi prelung al horii în grumaz, textele lungi şi repetitive dau senzaţia de curgere perpetuă, de înălţare şi coborâre, de moarte şi renaştere, de despărţire şi regăsire, de drum sinuos şi zbor nesfârşit.”

Sorin Dumitrescu: „Leşe ne vine dinspre Biserică. Specialiştii zic că folclorul se trage din neolitic, din imemorialele şi misterioasele songuri începătoare de lume. Biserica reprezintă însă o voie divină de dinainte de Facere, rânduită să fie lumii temei ascuns. Cântarea lui Leşe este străveche şi învaţată cât Biserica. Nu este nici folclorică, nici etno, nici populară, nici sacrală; este de sorginte liturgică, împărătească şi vizibil religioasă. Un fel de stranie vorbire cântată, care psalmodiază laic doine şi hore. Leşe este primul care rebranşază cântecul ţărănesc la adevărata lui sursă. Tot ce cântă are solemnitatea sobornicească a credinţei îmbisericite. La el, ˝folcloristica˝ muzicilor de la ţară îşi vine în fire şi redevine cântec veşnic şi iute transhumant. În estul nostru sălbatic, de doinitori bronzaţi şi countri dolănescieni, Leşe se mişcă – pe fâşia dintre trăire şi teorie – hieratic, mohorât şi precis ca un pistolar transilvan. Rostul lui este simplu: să amintească pe viu românilor cum se cântă româneşte. În faţa năvălitorului kitsch stă singur, vrednic şi neverosimil”.

www.viata-libera.ro | Interviu cu Grigore Leşe, un aristocrat al Tradiţiei: ”Ne identificăm prin muzica ţărănească veche” | Autor: Maria Stanciu | Publicat Marți, 24 Septembrie 2013

Trimăs-o-mpăratu’ carte,
Trimăs-o-mpăratu’ carte
La fetile di pă sate
Să nu-și facă rochii-n flori,
Să nu-și facă rochii-n flori,
Că nu le rămân feciori,
Să-și facă rochii mierâie,
Să-și facă rochii mierâie,
C-o murit feciori o mie.

Împărate, împărate,
Împărate, împărate,
Cum le-m face nu te bate
Drăgutele-s tinerăle,
Drăgutele-s tinerăle,
No știu rândul la oțăle,
La oțăle, la focuri,
Da știu rându’ la pluguri.
La oțăle, la focuri,
Da o ști rândul la pluguri.

(sursa)

Omul are prostul obicei de a se iubi pe sine însuși

Vasile general , , ,

Omul are prostul obicei de a se iubi pe sine însuși.

Chiar și atunci când visează la marea iubire, ceea ce speră el în ascuns este că acea mare iubire îl va iubi așa cum dorește el. Este narcisismul căutării sinelui propriu în altul/alta. Nu căutăm pe altul pentru el însuși, ci pentru nevoia noastră de el. Facem din celălalt un idol, o icoană a propriilor vise, frustrări, speranțe, neîmpliniri, și avem așteptarea ca celălalt să se conformeze nevoilor și poftelor noastre dinainte stabilite. Astfel relațiile umane devin devoratoare, omorând pe celălalt prin reducerea lui la forma lipsurilor noastre pe care celălalt ar fi dator să le împlinească.

Nu suntem capabili să iubim continuu decât participând continuu în misterul iubirii Sfintei Treimi, prin împărtășirea cu Sfânta Treime, prin taina Euharistiei unde îl primim pe Hristos, care e nedespărțit de Tatăl și de Sfântul Duh.

Divorțul este un eșec al comuniunii cu Sfânta Treime. Sfânta Treime este antiteza plenară a oricărei facțiuni, a oricărei partide, a oricărui egoism, a oricărui divorț ontologic. Divorțul este o icoană a „divorțului” lui Lucifer care a dorit să iasă din comuniunea cu Sfânta Treime. Divorțul este o icoană a trădării lui Iuda care a dorit să iasă din comuniunea cu Hristos și cu apostolii.

Suntem nefericiți pe măsură ce ne iubim pe noi înșine în celălalt.

The religion of self-gratification

Vasile general , ,

Self-gratification is the religion most people believe in, and it tends to cost a lot of money practicing it.

The purpose of true religion is to break free with this self-centeredness wich never delivers what it promises. Self-gratification gratifies the self in smaller and smaller drops as we follow it. True religion is an invitation to break free out of ourselves. It is an invitation to gravitate around the Holy Trinity, where love and communion and other-centeredness has its root.