În urma citirii argumentului lui George Pruteanu pentru scrierea cu î din i, de acum voi scriu şi eu la fel.
Aşadar, fîntînă, mormînt, lumînare, nu fântână, mormânt, lumânare.
PS: site-ul răposatului Pruteanu e tare dezordonat. Am regăsit pagina respectivă doar cu Google.
Vasile 
Mă tem că deja a continua să scrii cu î din i seamănă a război de ariergardă (aproape pierdut). Cam toată lumea s-a aliniat la standardul Academiei (la DOOM). În 10-20 de ani, cei cei vor continua să scrie cu î din i vor părea ciudăţei. Uzul bate norma în final. Se întâmplă mai ales cu gramatica. Ne războim cu „locaţia” până când în final cedăm.
Am uitat să întreb: cum scrii, romîn sau român? De ce? 🙂
P.S. Din păcate, consecvenţa perfectă nu există. Nici măcar în varianta „Pruteanu”.
Român. Intr-adevăr, nu e consecventa, dar din cite imi amintesc argumentarea, e ok.
O sa ma gîndesc, poate revin la norma(l) cindva.
Procedezi foarte bine. Pentru scrierea cu „Î din I” şi „sînt” există o multitudine de argumente raţionale. Pentru scrierea cu  şi „sunt” nu există nici măcar un singur argument raţional.
Motivul pentru care în 1993 s-a trecut la ortografia din 1904 (Â/sunt) este secret, dar el nu are legătură cu lingvistica, pentru că lingviştii s-au opus din răsputeri revenirii la o ortografie învechită, complicată (două litere diferite Î şi  pentru acelaşi sunet) şi mincinoasă („sînt” e cuvîntul românesc adevărat, „sunt” n-a existat niciodată în română pînă în secolul 19). Citeşte discuţia recentă de pe forumul Softpedia şi ai să afli povestea adevărată a antireformei ortografice din 1993:
http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=454379