Nu-mi place întrebarea, pe care o pun de regulă evanghelicii, cu cele mai bune intenţii pioase de altfel: Tu cât timp petreci/îi dai lui Dumnezeu?
Ce e în neregulă cu o astfel de întrebare?
- Ar însemna că timpul petrecut cu Dumnezeu e cumva cuantificabil, măsurabil, o submulţime a celor 24 de ore dintr-o zi. Ajungem desigur să ne ruşinăm că pentru mâncare dăm o oră, sau mai mult, dacă suntem noi bucătarii, sau pentru muncă 8 ore, pe când pentru Dumnezeu, câteva minute.
- Al doilea aspect, cel mai grav, este că întrebarea implică că restul timpului care este diferenţa dintre 24 de ore şi minutele „pentru Dumnezeu” sunt cumva ale tale, sau şi mai rău, sunt petrecute fără Dumnezeu. Doamne păzeşte! Astfel, e la fel de grav să spui că dai minute sau o oră, de vreme ce 22-23 de ore NU le dai lui Dumnezeu, sau nu le petreci cu Dumnezeu. Dar cu cine le petreci? Viaţa creştină se măsoară în timp petrecut cu El şi fără El? Cum aşa?
Ceva e greşit aici. Eu cred că întrebarea.
Vasile 
cred ca intrebarea nu este suficient de clara, ca sa nu zic onesta. clipul te pune pe ganduri, dovada si reactia ta.
cred ca se refera la timpul „devotional” pe care crestini il petrec cu Dumnezeu.
Eu am fost agasat direct de intrebare, inainte sa vad filmul. Mi se pare ca este si o expresie a veacului, cand ne place sa cunatificam totul.
Si prea se insista pe „cat” ii dai lui Dumnezeu, ca doar e mai simplu. Intrebari mult mai grele si mai umilitoare sunt cum, si in ce fel.
Una peste alta, e o intrebare cu totul gresita care deviaza atentia de la aspecte mult mai importante ale relatiei cu Dumnezeu.