O zi de primăvară: imaginează-ţi să te trezeşti dimineaţa cu soarele în cameră, brăzdându-ţi faţa, un copac se leagă în vânt atingând uşor geamul tău şi păsări cântând. Să ieşi afară , vântul să-ţi treacă prin păr şi să respiri aer curat de munte, să priveşti florile care ies din pământ şi să te plimbi prin iarbă acoperită ici-colo cu omăt. Îmi aduc aminte de vremea în care plecam după ghiocei cu toţi verii şi fratele meu şi ne întorceam acasă la asfinţitul soarelui cu cerul roşu iar aerul curat şi cu miros de flori. (Daniel Tomoiagă)
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Vasile 
imi place prima poza. foarte inspirata.
cautai cumva sa surprinzi pe cer meteoritul care face ravagii pe drumurile alea?
E blogul fiului varului meu. Nu stiu daca poza e facuta de el, ca nu scrie 🙂
Are doar 16 ani dar scrie promitator.
=)) comentariul s-a vrut a fi la postul cu craterele [vezi intrebarea]
dar si poza fratelui tau e reusita.