Recent am terminat de citit cartea Istoria Gândirii Creştine scrisă de Jonathan Hill, licenţiat în teologie şi filosofie (aici are şi un master) la Oxford. Ca şi subtitlu eu as numi-o Antidot la exclusivism. Au trecut câţiva ani buni de când am citit ultima carte de istorie creştină, dar în timp ce o lecturam pe aceasta am realizat şi mai pregnant cât de smeriţi trebuie sa ne arătăm, întâi ca şi creştini individuali dar şi ca denominaţiuni, privind în urmă la modul providenţial în care doctrinele biblice s-au afirmat, cristalizat şi acceptat ca orthodoxie. Ca moştenitori ai Reformei protestante avem tendinţa puternică de a accentua Sola Scriptura, traind cu o impresie (cel puţin la nivel popular) că Creştinismul a fost reinventat o dată cu Luther şi restul reformatorilor. În acest sens, cartea funcţionează ca un antidot, fiind confruntaţi cu gânditori aparţinând unor diverse tradiţii creştine, dar toţi cu o pasiune pentru Isus Cristos şi pentru învăţătura Acestuia.
Jonathan Hill ne plimbă prin 19 secole de istorie creştină, făcându-ne cunoştinţă cu acele persoane care şi-au pus amprenta gândirii într-un mod definitoriu pe felul în care se am ajuns să înţelegem Noul Testament şi prin extensie întreaga Scriptură creştină. De la filosoful Iustin Martirul la vajnicul aparător al Trinităţii Atanasie, la marii Părinţi Capadocieni, la întemeietorii misticii creştine, apoi prin Evul Mediu cu Anselm, doctorul angelic Toma D’Aquino, apoi reformatorii şi ajungând în perioada modernă suntem invitaţi să înţelegem contextul şi ideile acestor creatori de istorie.
Hill alege să facă o prezentare destul de binevoitoare, neapologetică, unori mascând gravitatea situaţiilor cu o abordare hazlie, ca a unui părinte îngăduitor cu prostioarele copilăreşti a pruncului său. Stilul este nepretenţios, limbajul accesibil şi lectura plăcută. Abordarea este una pozitivă, autorul doreşte să scoată în evidenţă gandirea originală care a avut un impact valoros, fără să insiste asupra ciudaţeniilor sau nealinierea la o anumită ortodoxie a unora din cei prezentaţi.
Cartea este una de cultură generală, publicul ţintă nefiind neapărat creştinii. A apărut la Editura Casa Cărţii din Oradea în 2007. Poate fi comandată de pe site-ul editurii şi câteva citate se găsesc pe blogul Cărţi Creştine.
te referi mai sus la orthodoxie, nu?
Da, dar acest cuvant cred ca ar trebui intotdeauna explicat intr-o tara de religie ortodox-rasariteana, pentru ca ortodox are doua sensuri, si trebuie putina gandire ca sa realizezi care din ele e folosit.
Am si schimbat, chiar ma gandeam sa o fac.
🙂
Si eu am citit cartea, e foarte buna, pentru largire… Am postat si pe niste grupuri primul paragraf din ce ai scris, cu precizarea sursei 🙂
@Petre
Din pacate am scris destul de putin despre carte. E bine ca ai precizat sursa, intotdeauna ar trebuie sa facem asta atunci cand se poate.