Perpetua insațiabilitate a poftei și perpetua insatisfacție ce urmează invariabil satisfacerii poftei arată efemeritatea fericirii definită ca împlinire a poftelor.

Cea mai bună educație spre fericire pe care părinții o pot da copiilor este învățarea ascezei nedoririi, a nepoftei.

Satisfacerea poftelor și urmărirea satisfacerii acestora, chiar invocând asistență divină pentru „binecuvântare” înțeleasă ca prosperitate este rețeta sigură pentru nefericire, de același fel cu nefericirea părinților noștri Adam și Eva după satisfacerea poftei gustării fructului oprit.