Horațiu Pepine: „Nu există în ultimele secole niciun precedent care ne-ar îndreptăţi să credem că Biserica Ortodoxă românească s-ar putea lăsa cumva sedusă de promisiuni rostite la Moscova, care în plus nu poate separa ortodoxia propriu-zisă de mesianismul rusesc. Problema Basarabiei, ruptă între Patriarhia de la Moscova şi cea de la Bucureşti, nu face la rândul ei decât să sporească răceala care a caracterizat mereu aceste două spaţii, unite doar prin iniţiative personale şi cu totul libere faţă de orice autoritate politică sau eclezială”

http://www.dw.de/biserica-ortodox%C4%83-%C5%9Fi-rusia/a-18363590

Biserica Ortodoxă românească are relații constante cu toți sfinții tuturor neamurilor care i-au dat, prin constanta pomenire a lor la liturghie și în rugăciunile personale ale credincioșilor. Astfel, ortodocșii sunt în comuniune permanentă cu sfinții adormiți, fie proorocii iudei din biserica de sub lege, fie sfinții creștini care au viețuit pe actualele teritorii ale țărilor Siria, Egipt, Turcia, Regatul Unit, Italia etc. Ortodoxia nu are o țară specială la care să se uite cu precădere pentru modele duhovnicești și ale cărei manifestări religioase să le emuleze. În fapt contează mai puțin că Siluan Athonitul a fost de neam rus cât faptul că a ajuns sfânt. Contează mai puțin că Serafim Rose a fost american, cât faptul că a avut o viață înalt duhovnicească.

În opinia mea postmodernitatea și globalizarea permit redescoperirea conștiinței universale a ortodoxiei iar elementul etnic ar trebui subordonat acestei conștiințe.