An: 2013

copiii de acum

Vasile tomoiaga , , ,
Copilul vechi nu avea nevoie de Cartoon Network pentru că se juca cu fuiorul mamei, cu ciocanul tatei, făcea motocei de lână şi păcălea mâţa, vara fugea desculț şi iarna cădea în zăpadă de atâta imbulgărit.Și lucra cu părinţii de mic, că nu erau legi împotriva „exploatării copiilor”.

Și nu exista problema copilului râzgâit, a adolescentului rebel, şi a adultului veșnic emergent.

Și nu era sedat împotriva ADHD.

Nu copiii sunt de vină ci noi toţi pentru că acceptăm să trăim în mecanism şi chiar îi dorim îmbunătăţirea, adică în-rotițarea mai mare a noastră şi a generaţiilor ce vin.

Copiii noştri trăiesc aceeași dramă ca și noi dar cu un grad mai mare de consecvenţă.

work

Vasile tomoiaga , , , ,

Vechiul țăran a trăit numa’ bine învățând meserie în casa tatălui său sau în atelierul fierarului.

Lumea noastră, după ce pune omul pe banda rulantă de la vârsta de 3 ani sau de la 1 an până la 22 de ani sau mai târziu, tot nu reușește să-l  „livreze” ca „resursă” pe „piața muncii”. Ceva e putred la rădăcină cu imaginea asta.

Omul recent a pierdut așa mult lumea omului vechi încât a transformat până și biserica în linie de asamblare.

The old peasant lived just fine doing apprenticeship in his father’s house or the blacksmith workhouse.

Our world cannot „deliver” a „resource” in the „labour market” after putting a man on the assembly line since he is 3 years old or 1-year-old until he is 22 years of age or later. Something is deeply wrong with this picture.

Recent man so much lost the old man world that the new man turned even church into an assembly line.