Am crescut la casă, la țară, la sat, lângă munte. Înalt munte. Tata este bărbat. Nu doar ca și gen, ci și ca prezență. Când intra el în curte îl simțeam de la distanță. Nu trebuia să-l văd. Când intra el în curte toată casa știa că a venit stăpânul. Și chiar și acuma, la 72 de ani, tot așa este.
Apoi la 14 ani am venit la Cluj să fac școală. Am stat în cămin. Apoi de la 18 la 23 de ani am făcut altă școală. Am stat în cămin. Posibilitățile de a exprima masculinitatea în cămin sunt reduse la chefuri, beții, curvii, discotecă, filme deocheate. Și alte câteva surogate mai puțin șocante.
La 24 de ani m-am căsătorit. Prima chirie ca familist a fost la bloc. Exprimarea masculinității era redusă la ducerea gunoiului, datul cu mopul, aspiratul, ajutor la bucatarie, curățarea cuștii unui porcușor de Guineea și menținerea unui blog sau două. Nu am reușit să fiu gamer decât în facultate, am jucat un an sau doi Counter Strike, și mi-a plăcut mult. Cred că jocurile în genul ăsta sunt surogate de lupte până la moarte în vechile războiaie de apărare a patriei, sau de cucerire de teritorii noi. Potențial, fiecare gamer este un erou național sau un cuceritor.
La 31 de ani m-am mutat în chirie la casă. Și mi-am lăsat mustață. Și am început să cuget la viața mea și la viața omului de demult. Ăla învechit, țăranul ce stă la coada vacii.
Bărbatul ce stă la casă poate fi prins în treburile curții. Poate avea un câine fioros și ascultător. Poate crește porumbei. Poate crește iepuri, sau alte animale de curte. Poate meșteri cu dalta și ciocanul. Poate avea un cal, dacă stă mai la periferie, și are pământ arabil. Și, Doamne-ferește, ar putea chiar călări acel cal. Fără să facă cursuri de hipism. Ar putea face multe alte lucururi prin care să-și exprime masculinitatea cu care a fost înzestrat Adam când a fost proiectat inteligent din țărână cu suflare de viață din Dumnezeu.
Dar omul a dorit progres. Munca pământului e istovitoare. Trebuie să taie lemne cu toporul. Nu are canalizare, și buda e în fundul curții. Soția îl presează să facă căminul mai confortabil pentru copii. Și sfârșește la bloc, cu berea și semințele lângă el, înjurându-l pe Becali când pierde Steaua. Și se uită la documentare despre caii din Deltă. Și despre construcții de vapoare, mașini, poduri, orașe. Și este telespectator. Spectator. Spectator la spectacolul vieții pe care ar fi putut să o aibă dacă n-ar fi avut atâta confort cum are acuma, care îi permite, nu-i așa, să stea tolănit în fotoliul din fața plasmei de 120cm. Cu dureri de spate care s-au intensificat în ultima vreme. Cât confort, cât spectacol. Câtă viață pot accesa prin telecomandă. Cât surogat de adrenalină trăiesc când câștigă sau pierde echipa favorită.
Da, e fain la casă … hă hă. Bunicul meu era de la țară… Mai mergeam și eu în vacanțe. Dar acuma sunt domn. De la oraș. Am TV, am DIGI, lua-i-ar cârțu că nu au băgat posturile de sport. Am chiuvetă, canalizare, apă caldă la o ridicătură de robinet. Iar când viața e nasoală, am o litră de rachiu pe raft în cămară, ascuns de nevastă.
Hai noroc!
Vasile 
Cineva spunea ca e bine sa reinventam ideolgii. Se pare ca tu esti pe cale sa o faci. Nu-mi este clar daca in final la casa ti-ai luat ceva iepuri, porumbei, gaini. Sau casa moderna cu comfortul ei nu este altceva decat un apartament mai mare?
Perspectiva ta cu casa ca apartament mai mare e interesanta. Eu acuma sunt chirias si nu mai am iepuri.
Urmaresc de ceva timp blogul si postarile tale pe facebook si sunt pus pe ganduri de framantarile pe care le „impartasesti cu noi”. Munca de 8-10 ore la birou, departe de familie, tampeste si alieneaza. Dar ce se poate face in mod real? E atragatoare imaginea unei familii care isi petrece majoritatea timpului impreuna dar care, totusi, are si avantajele progresului. Dar cum sa le impaci?
Sa ne framantam impreuna. Poate aflam raspunsul.
Este o diferenta intra o tastatura Logitech K350 + mouse si un motofierastrau Stihl MS341 + topor Juco, si diferenta se va transmite celui care „le manuieste”. Care dintre voi ar dori pentru copilul lor sa isi castige existenta cu mainile pe Stihl si Juco si care cu mainile pe Logitech si mouse? Si de aici incepe totul..
Un miner isi traieste mai barbateste viata decat un programator? Sau un muncitor forestier decat un agent de asigurari? Sunt meserii care te fac barbat efeminat? Sau asta se trage de la statul la bloc?
Masculinitatea ține de atitudine nu de locul în care stai. Statul la casă nu te face Alpha.
David, cine are salariul mai mic decat nevasta, statistic vorbind, cu exceptii de rigoare, cumpara viagra mai mult, ca se simte mai putin potent, si chiar devine fizic mai putin potent decat normalul. Oricat ar vrea el sa mimeze atitudine.
Radu, sunt intrebari la care nu pot raspunde eu. Dar ar fi bine sa cauti tu un raspuns. Inclusiv profilul fizic si psihic al programatorului de acum si a celui din anii ’70.
David, in plus eu nu de Alfa vorbesc. Ci de Adam. Nu de Adamul totoloc care a primit fructul muscat din mana nevestii.
Alte elucubratii pseudointelectuale… Pentru ca e rau sa iti asculti sotia cand se intampla – prin absurd, iertaciune, „stapane”! – sa aiba dreptate. Esti „totoloc” si „sub papuc”. O sa treceti la statutul de barbat adevarat pe care il ravniti abia cand n-o sa va mai definiti masculinitatea prin diferenta pozitiva fata de salariul sotiei. Daca aveti ghinionul sa fiti insurat cu o femeie inteligenta si a carei munca este apreciata la justa valoare intr-un domeniu platit, intamplator, mai bine decat cresterea animalelor, vai de capul ei… Trebuie sa faca pe proasta ca sa va simtiti dumneavoastra masculin. Multumesc, o compatimesc si ma lipsesc. Prefer in continuare un BARBAT adevarat… adica un OM adevarat. Pe sotul meu, care nu se defineste pe sine prin aspiratia de a ne fi stapan – Dumnezeu sa il tina sanatos si sa umple lumea de barbati ca el.
Doamnă Raluca, nu înțeleg cu cine vorbiți și despre ce vorbiți.