Un preot catolic cere un sfat de la Eugen Ionescu.
Răspunsul este prompt: „Ce căutaţi la mine îmbrăcat în civil? Fiţi ceva inacceptabil, neaşteptat, nu din acest veac, puneţi-vă o sutană! Ce e cravata asta? Sînteţi ca toată lumea. Eu am nevoie de cineva care să fie în afara lumii, în lume dar în acelaşi timp în afara lumii.”

Omul firesc, material, senzorial este omul care deși poate este etic și chiar religios nu mai are nici intuiția și nici dorul transcendenței.

Tot Eugen Ionescu: „Şi dacă există o absenţă a contemplaţiei şi o absenţă a metafizicii în lumea modernă, aceasta se datorează în mare parte catolicismului, istoricizării catolicismului.”

Și când te gândești că unul din reproșurile majore care se aduc Bisericii Ortodoxe și Patriarhului Daniel este ca nu sunt mai „istoricizați”, să vină cu soluții sociale, cu analize și recomandări politice.

Nu, rolul primordial al preoților și al Bisericii este să slujească Liturghia și sfintele taine, să boteze, să miruiască, să sfințească chiar și cu trafaletul, să zidească biserici și catedrale, să catehizeze poporul și să nască sfinți. Să nu fie din lumea aceasta. Să nu se istoricizeze. Să nu sucombe istoriei. Să fie o priveliște pentru lume, îngeri și oameni.