„Deja din secolul al XVI-lea au existat foarte multe curente diferite în luteranism, şi în cadrul acestor diverse curente au existat şi duşmani ai icoanelor. Dar Luther a apărat icoanele şi la el chiar putem întâlni întemeierea pe care o folosim şi noi ortodocşii pentru cinstitele icoane, şi anume întruparea lui Hristos. Ceea ce nu există în Biserica Luterană, în ciuda acestei hotărâri pe care a luat-o Federaţia Luterană, este cinstirea directă a icoanei. Eu n-am fost singurul luteran care cinstea icoanele, mai există şi alţii.”

http://ziarullumina.ro/interviu/e-imposibil-sa-ramai-protestant-cand-scrii-despre-ortodoxie

Însă eu văd o legătură indisolubilă între hotărârile dogmatice și cele canonice, dar mai ales între dogmă și cult, și în principal Liturghia. În opinia mea ortodoxia dogmatică este imposibil de păstrat fără cultul ortodox, și mai ales este imposibil de păstrat în formele de creștinism în care cultul este „spontan” sau „liber”.